Aristizza Romanescu, actriță română

Aristizza Romanescu (născută pe 24 decembrie 1854, în Craiova, Țara Românească – decedată pe 4 iunie 1918, la Iași, România) a fost o actriță de renume pe scena românească și profesoară de declamație la Conservatorul de Artă Dramatică din București.

Aristizza Romanescu provenea dintr-o familie cu tradiție în teatru, fiind fiica actorilor Constantin Demetriad și Paulina Stavrescu. Debutul său pe scenă a avut loc la vârsta de 18 ani, în 1872, pe scena teatrului din Craiova, în cadrul trupei conduse de celebrul cupletist I.D. Ionescu. Era verișoară cu mezzo-soprana de renume internațional Elena Teodorini și nepoata actorilor Ion Vlădicescu și Raluca Stavrescu.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Aristizza_Romanescu#/media/Fi%C8%99ier:Aristizza_Romanescu.jpg

Aristizza Romanescu a studiat la Paris, beneficiind de o bursă, alături de partenerul ei de scenă, actorul Grigore Manolescu. După întoarcerea în țară, a urcat pe scenele Teatrelor Naționale din București și Iași, interpretând roluri memorabile în piesele lui Vasile Alecsandri (Ovidiu), I.L. Caragiale (O scrisoare pierdută, O noapte furtunoasă, Năpasta), William Shakespeare (Romeo și Julieta, Othello, Macbeth), precum și în operele lui Molière (Tartuffe).

Talentul său scenic era deosebit, remarcându-se prin grația mișcărilor, o voce cristalină și o dicție impecabilă. Mimica sa expresivă transmitea cu fidelitate emoțiile și trăirile personajelor interpretate.

În Iași, a fost descoperită de Ion Ghica, primul director al Teatrului Național din București, care i-a încredințat rolul principal în tragedia Roma învinsă de A. Parodi, tradusă în versuri de I.L. Caragiale. Începând din 1877, a fost angajată de Societatea Dramatică din București.

Pe lângă cariera sa artistică, Aristizza Romanescu a fost o profesoară influentă, formând generații de mari actrițe precum Maria Ventura, Lucia Sturdza-Bulandra, Maria Filotti și Sonia Cluceru.

Aristizza Romanescu a avut și o incursiune în cinematografie, jucând în primul film românesc, Independența României, realizat între 1911 și 1912.