Anton Webern, compozitor austriac

Anton Webern (n. 3 decembrie 1883 – d. 15 septembrie 1945) a fost un compozitor austriac. Creația sa se întemeiază pe tehnica dodecafonică. Webern a fost discipolul lui Arnold Schoenberg, inițiatorul dodecafonismului.

Cea mai valoroasă lucrare a sa este considerată a fi piesa pentru orchestră intitulată „Passacaglia.”
Tatăl lui Webern, inginer minier, a ajuns la cel mai înalt rang al profesiei sale, devenind șef de minerit în guvernul habsburgic. Familia Webern a primit titlul de nobilitate încă din 1574, din partea împăratului Maximilian al II-lea. Deși după 1918 predicatul von a fost interzis în Austria, iar lucrările lui Webern au fost publicate doar sub numele său, el și-a păstrat legătura cu moștenirea aristocratică pe parcursul vieții.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Anton_Webern#/media/Fi%C8%99ier:Anton_Webern_(1883%E2%80%931945)1927%C2%A9_Georg_Fayer_(1891%E2%80%931950)_OeNB_10450290.png

Cariera tatălui său a determinat familia să se mute în diverse orașe, inclusiv Graz, Klagenfurt și, în final, Viena. Webern a primit primele lecții muzicale de la mama sa, o pianistă amatoare, iar la Klagenfurt, Edwin Komauer l-a instruit în teoria muzicală și la pian. De asemenea, a învățat violoncelul și a făcut parte din orchestra locală.

Primele sale lucrări, precum Două piese pentru violoncel și pian (1899) și câteva cântece, datează din perioada în care locuia la Klagenfurt. În 1902, după absolvirea gimnaziului, Webern a asistat la Festivalul de la Bayreuth, unde operele lui Wagner i-au lăsat o impresie puternică. În aceeași perioadă, a început studiile la Universitatea din Viena, unde a obținut un doctorat în muzicologie în 1906, cu o lucrare despre Choralis Constantinus II al compozitorului olandez Heinrich Isaac. În 1904, Webern a devenit student al compozitorului Arnold Schoenberg, ceea ce a avut un impact semnificativ asupra carierei sale. Alături de Schoenberg și de prietenul său Alban Berg, Webern a explorat noi dimensiuni ale expresiei muzicale, contribuind la dezvoltarea atonalității. Cu toate acestea, Webern a creat un stil propriu, distinctiv.

De la sfârșitul anilor 1900, lucrările sale au început să se îndepărteze de tonalitatea tradițională, un exemplu fiind cântările bazate pe poeziile lui Stefan George, din perioada 1908–1909. Aceasta marcase începutul tranziției sale către muzica fără un centru tonal fix.
În 1911, Webern s-a căsătorit cu Wilhelmine Mörtl, iar în perioada 1908-1913 a fost activ ca antrenor și dirijor în diverse orașe din Austria, inclusiv Viena și Innsbruck. În această perioadă, stilul său muzical a evoluat, iar lucrările sale au devenit din ce în ce mai concise, caracterizate printr-o intensitate expresivă concentrată. Printre cele mai importante lucrări din acești ani se numără Cvartetele de coarde (1909), Șase piese pentru orchestră (1909), Cinci piese pentru orchestră (1911–13) și Două cântece (1910).

În 1915, Webern s-a înrolat în armata austro-ungară în timpul Primului Război Mondial, dar a fost eliberat în 1916 din cauza problemelor de vedere. După război, a continuat să lucreze și să predice, iar în 1924 a început să aplice metoda dodecafonică a lui Schoenberg, adoptând-o în majoritatea lucrărilor sale. Aceasta metodă, cunoscută sub denumirea de „compunere cu 12 tonuri”, a fost folosită de Webern cu o disciplină strictă și a marcat o etapă importantă în dezvoltarea sa muzicală.
Muzica lui Webern reflectă sensibilitatea sa unică și legătura sa profundă cu natura. Stilul său se distinge prin fragmentare melodică și armonică, intervale largi și un tratament inovativ al disonanței și timbrelor. Deși inițial a fost criticat pentru stilul său extrem de concis, Webern a devenit ulterior un model pentru o nouă generație de compozitori, printre care Pierre Boulez și Karlheinz Stockhausen. În perioada postumă, lucrările sale au câștigat recunoaștere globală, iar impactul său asupra muzicii contemporane este considerabil.

Webern a fost tragic prins în turbulențele politice ale vremii sale. În 1945, în timpul unui raid al armatei americane în apropiere de Salzburg, Webern a fost împușcat accidental și a murit la vârsta de 61 de ani. Moștenirea sa muzicală continuă să fie una dintre cele mai influente în dezvoltarea muzicii secolului XX.

Sursa: https://www.britannica.com/biography/Anton-Webern