Jurnal FM 
Antioh Cantemir, domnitor al Moldovei
#Postat de Carmen Vintu on decembrie 4, 2025
Antioh Cantemir (n. 4 decembrie 1671, Bârlad – d. 1726, Mănăstirea Golia, Iași) a fost domnitor al Moldovei în două rânduri (1696–1700 și 1705–1707). Era fratele mai mare al domnitorului Dimitrie Cantemir (1673–1723).
Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Antioh_Cantemir#/media/Fi%C8%99ier:Stamp_of_Moldova_md414.jpg
Născut în familia domnitorului Constantin Cantemir (1612–1693) și a celei de-a treia soții a acestuia, Ana Cantemir (n. Bantăș, d. 1677), Antioh s-a căsătorit în 1696 cu Ecaterina, fiica marelui logofăt Ceaur.
Cei doi au avut mai mulți copii:
– Anna, căsătorită cu Radu Brâncoveanu, fiul voievodului Constantin Brâncoveanu;
– Dimitrie (d. 1758), secund-maior în armata rusă;
– Constantin (d. 1776), general în armata rusă și pretendent la tronul Moldovei în 1739;
– Maria (d. 1786), căsătorită cu C. Dudescu, ban de Craiova;
– Anița (d. 1767), căsătorită cu T. Paladi, mare vistiernic și hatman.
(Conform lui Sever Zotta.)
Alături de fratele său Dimitrie, Antioh a complotat împotriva lui Constantin Duca, care obținuse tronul Moldovei cu sprijinul lui Constantin Brâncoveanu, în detrimentul aceluiași Dimitrie Cantemir. După mazilirea lui Duca, Antioh a urcat pe tron. Spre deosebire de tatăl său, a întreținut relații bune cu polonezii. În timpul primei sale domnii a fost încheiat Tratatul de la Karlowitz (26 ianuarie 1699). În cea de-a doua domnie a impus noi biruri, precum fumăritul.
Cronicarul Ion Neculce îl descrie ca pe un om impunător la statură, cinstit, chipeș, cu judecată dreaptă și fire așezată. Deși nu era studios, nu putea fi considerat nici lipsit de minte; nu era lacom, nu suporta minciuna și viclenia, și se remarca drept un bun vânător și ostaș.
În februarie 1707, Antioh Cantemir a înființat Academia Domnească din Iași, cu sprijinul fratelui său Dimitrie și al patriarhului Ierusalimului, Hrisant Notara, nepotul patriarhului Dosithei Notara. Instituția a funcționat într-o clădire veche din apropierea „feredeului cel mare”, până în 1711. Ulterior, în 1714, a fost reorganizată de Nicolae Mavrocordat.
