Angela Marinescu, poetă, eseistă și jurnalistă română

Angela Marinescu, (n. 8 iulie 1941, Arad – d. 3 noiembrie 2023, București), a fost o poetă, eseistă și jurnalistă română. Angela Marinescu (născută Basaraba-Angela Marcovici) rămâne una dintre cele mai radicale și distinctive voci ale poeziei române contemporane.

Sursa foto: https://pixabay.com/photos/write-communication-ink-pen-2163261

Fiică a Mariei Martiș, profesoară de educație fizică și campioană națională la schi și înot, și a lui Marius Marcovici, funcționar superior la Prefectura din Arad, provenit dintr-o familie de intelectuali bănățeni, Angela Marinescu a avut o copilărie activă, practicând gimnastica, înotul și voleiul. A fost însă profund marcată, între 15 și 26 de ani, de o gravă tuberculoză, experiență ce i-a influențat sensibilitatea și stilul literar.

A urmat inițial cursuri de medicină, dar a absolvit, în cele din urmă, Facultatea de Psihologie a Universității din București în 1972.

Este mama criticului literar și publicistului Alexandru Matei.

Angela Marinescu a debutat cu poezie în revista Tribuna (Cluj), în 1965, iar editorial în 1969 cu volumul „Sânge albastru”. A semnat și sub pseudonimele Basaraba Matei și Angela Marcovici.

Poetă neomodernistă și apoi postmodernă, a publicat peste 15 volume de poezie, cunoscută pentru un limbaj dur, incisiv, autoreflexiv și confesiv, cu teme recurente precum suferința, corporalitatea, boala, moartea și luciditatea extremă.

Volume de poezie (selecție)

• Sânge albastru (1969)
• Ceară (1970, ca Basaraba Matei)
• Poeme albe (1978)
• Structura Nopții (1979)
• Blindajul final (1981)
• Var (1989)
• Parcul (1991)
• Cocoșul s-a ascuns în tăietură (1996)
• Fugi postmoderne (2000)
• Îmi mănânc versurile (2003)
• Limbajul dispariției (2006)
• Întâmplări derizorii de sfârșit (2006)
• Probleme personale (2009).

A publicat și un jurnal: „Jurnal scris în a treia parte a zilei” (2004), dar și un volum de eseuri: „Satul în care mă plimbam rasă în cap” (1996).

Poeziile ei au fost traduse și incluse în antologii internaționale, printre care „Lumina piezișă” (Streiflicht), publicată în Germania (1994).

Premii și distincții

• Premiul Nichita Stănescu (1990)
• Premiul Uniunii Scriitorilor din România (2000)
• Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu” – Opera Omnia (2006)
• Premiul „Gheorghe Crăciun” – Opera Omnia, oferit de revista Observator cultural (2015)
• Premiul special „Scrisul sau Viața”, Gala Sofia Nădejde (2022).

Onoruri

• Ordinul național „Pentru Merit” în grad de Cavaler (1 decembrie 2000)
• Cetățean de onoare al municipiului Botoșani, odată cu decernarea Premiului Eminescu.