Andreea Lichi, fata cu „Suflet de porțelan” pentru care „Nu există nu se poate” (Foto/VIDEO)

Andreea Lichi, fata din Bacău pentru care viața a fost o suferință, poate prea multă suferință pentru un copil devenit adult prea devreme, a impresionat, din nou, o țară întreagă. Invitată la TVR2, în emisiunea “Nu există nu se poate!”, prezentată de Andreea Marin, Andreea Lichi și-a spus povestea vieții, pe care a transcris-o în „Suflet de porțelan”.

O carte de 200 de pagini în care se regăsesc lacrimi de suferință, dar și emoție, bucurie, recunoștință, admirație, inspirație, speranță, putere și demnitate. O poveste de viață tulburătoare despre încercări, credință și voință.

Un destin chinuit și forță de învingător

Invitata Andreei Marin la emisiunea„Nu există nu se poate” a trecut printr-un grav accident. În viață a fost ținută de aparate, iar apoi părinții au devenit extensia ei, fiindu-i mâini și picioare. Avea planuri, idealuri și visa să urce, alături de ansamblul său de dansuri populare, pe marile scene din Paris. Visul i-a fost năruit la numai 14 ani.

„Cred că, dacă Dumnezeu a decis să mă lase în viață, aș putea fi un ajutor pentru oamenii încercați. Să le alin suferința, dacă voi deveni psiholog, dar și să mă implic în diferite activități, tocmai din dorința de a le fi de folos celor din jur”, sunt cuvintele Andreei Lichi, tânăra de 20 de ani, care, adolescentă fiind, a trecut printr-un accident de circulație și a rămas cu dizabilități majore. „Oricând o situație te poate pune într-o stare la limită, însă ambiția, voința și puterea pot face orice lucru posibil, iar eu știu prin tot ceea ce am trăit că: Nu există nu se poate”, a spus Andreea Lichi la TVR2.

În ciuda problemelor fizice, Andreea Lichi este studentă la psihologie, model Atipic Beauty, face voluntariat, coordonează un grup de socializare, suport pentru tinerii cu și fără dizabilități și speră să aducă sprijin celor ce au nevoie. Mai mult, a fost și coprezentatoare a unui festival de muzică ușoară pentru copii, iar de curând a publicat o carte, „Suflet de porțelan”. „Titlul îl doream cu ceva despre suflet și atunci m-am gândit la porțelan, care este fragil și dacă se sparge nu-l mai poți lipi la fel. Vor rămâne cicatrici”, spune Andreea Lichi.

Despre cartea sa, „Suflet de porțelan”, Andreea spune că „este o confesiune și nu v-aș putea spune că povestea mea este cea mai bună. Cartea este în totalitate despre mine și despre oamenii pe care i-am întâlnit în ultimii șase ani, atunci când viața mea a căpătat alt sens. A fost modul meu de a destăinui lumii, a fost modul meu de a mă descătușa de zecile de emoții și stări pe care le am trăit fără să-mi doresc și fără a putea să le controlez sau să le opresc”.

Uităm că fericirea e atunci când cei dragi sunt lângă tine

„Alergăm zilnic după lucruri și situații ce ne epuizează, ne seacă de puteri și ne fură toată energia. Alergăm după ceea ce nu ne trebuie de teamă să nu pierdem trendul celor din jur. Căutăm bunăstarea acolo unde sufletul nostru ajunge doar o cantitate neglijabilă. Căutăm bogăția în lucrurile materiale, iar familia rămâne într-un memento de “când voi avea timp”. Doar că “acel timp” vine de obicei la pachet cu “prea târziu” și multe regrete.

Alergăm zilnic după idealurile dictate de alții, iar pe dorințele noastre se așterne praful nepăsării și al dezinteresului. Praf lăsat tocmai de cei ce au puterea să facă lucrurile mai calitative.

Alergăm în disperare până la sfârșit. La acel sfârșit când ne dăm seama că rămânem doar un geamantan cu amintiri. Niște amintiri ce ne poartă prin mai multe decenii și emoții. Aceleași amintiri ce nasc regrete, dar și mulțumiri.

În goana după “a avea” umanitatea noastră piere ușor, la fel ca recunoștința pentru ceea ce ne face cu adevărat fericiți. Și uităm… Uităm că fericirea e atunci când cei dragi sunt lângă tine. Uităm că fericirea e când te dai jos din pat pe picioarele tale. Uităm că fericirea e atunci când poți simți cum adrenalina îți crește la începutul unei alergări prin parc. Uităm că fericirea este despre ziua de astăzi și despre cum reușim să facem un “astăzi” mai bun pentru sufletul și mintea noastră.

Oprește-te din haosul ce ți-l provoci din dorința de a avea mai mult și mai bine. Nu cele 3 job-uri îți vor alunga suferința și dezamăgirile, ci vocea duioasă a mamei ce a colecționat deja ani mulți. Nu mașinile din ultima generație îți vor fi cămin prietenos, ci familia ce ți-ai consolidat-o. Nu șefii ce te încarcă cu zeci de sarcini îți vor domoli supărările, ci prietenii cărora ai știut să le fi sprijin. Nu te irosi după mai mult dacă ai tot ce nu te face să verși lacrimi.

Dă-i timp sufletului tău să creioneze amintiri de care va fi mândru atunci când va vrea să se întoarcă în timp. Iar ție dă-ți timp să iubești, să apreciezi și să crezi că această zi e întotdeauna cel mai bun “astăzi” al tău”- Andreea Lichi