Jurnal FM 
Anatole France a fost un poet, jurnalist și romancier francez considerat în vremea lui omul ideal de litere francez. A câștigat Premiul Nobel pentru Literatură în 1921
#Postat de Carmen Vintu on aprilie 16, 2022
A fost membru al Académiei Franceze și a câștigat Premiul Nobel pentru Literatură în 1921 „în recunoaștere a strălucitelor sale realizări literare, caracterizate prin o noblețe de stil, o profundă simpatie umană, grație și un adevărat temperament galic”.
Jacques Anatole François Thibault s-a născut la 16 aprilie 1844, la Paris ca fiu al unui librar erudit, care-l inițiază în meseria sa îndreptându-l totodată către studii umaniste. Devine absolvent al Colegiului Stanislas din Paris, perioadă în care colaborează la Bulletin du bouquiniste și la Le Chasseur bibliographe.
Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Anatole_France#/media/Fi%C8%99ier:Anatole_France_young_years.jpg
Apare primul său roman Le Crime de Sylvestre Bonnard (Crima lui Sylvestre Bonnard) (1881), premiat de Academia franceză. Începe să frecventeze saloanele doamnelor de Loynes și Arman de Caillavet (1883). În același an are loc întâlnirea sa cu Renan.
Este reprezentată piesa Noces corinthiennes (Nunta din Corint) în anul 1884. Devine director al revistei Les Lettres et les Arts (1885) și cronicar al revistei Le Temps (1887), calitate în care va face elogiul lui Zola (1892). În 1890, își dă demisia din postul de bibliotecar la Senat. Este anul când are loc întâlnirea sa cu Charles Maurras și când publică romanul Thaïs.
Anatole France este ales membru al Academiei franceze.
Bibliografie
Romane, povestiri
- Jocaste et le Chat maigre (Iocasta și pisica cea jigărită) – (1879)
- Le Crime de Sylvestre Bonnard (Crima lui Sylvestre Bonnard) – (1881)
- Les Désirs de Jean Servien (Dorințele lui Jean Servien) – (1882)
- L’Abeille (Albina) – (1883)
- Le Livre de mon ami (Cartea prietenului meu) – (1885)
- Nos enfants, scènes de la ville et des champs – (1886)
- Balthazar – (1889)
- Thaïs – (1891)
- L’Étui de nacre (Cutia de sidef) – (1892)
- La rôtisserie de la reine Pédauque (Ospătăria „La regina Pedauque”) – (1893)
- Les opinions de Jérôme Coignard (Părerile lui Jérôme Coignard) – (1893)
- Le Lys rouge (Crinul roșu) – (1894)
- Le Jardin d’Épicure (Grădina lui Epicur) – (1895)
- Le Puits de Sainte Claire (Puțul sfintei Clara) – (1895)
- L’Orme du Mail (Ulmul din parc) – (1897)
- Le mannequin d’osier (Manechinul de nuiele) – (1897)
- L’Anneau d’améthyste (Inelul de ametist) – (1899)
- Clio – (1900)
- L’Affaire Crainquebille (Afacerea Crainquebille) – (1901)
- M. Bergeret à Paris (Domnul Bergeret la Paris) – (1901)
- Crainquebille (1901)
- Histoires comiques (Poveste comică) – (1903)
- Sur la pierre blanche (Pe lespedea albă) – (1905)
- Vers les temps meilleurs (Spre timpuri mai bune) (1906)
- L’Île des Pingouins (Insula pinguinilor) – (1908)
- Les Contes de Jacques Tournebroche (Povestirile lui Jacques Tournebroche) – (1908)
- Les Sept Femmes de Barbe Bleue (Cele șapte neveste ale lui Barbă Albastră) – (1909)
- Les Dieux ont soif (Zeilor le e sete) – (1912)
- La révolte des anges (Revolta îngerilor) – (1914)
- Le Petit Pierre (Micuțul Pierre) – (1918)
- Le Procurateur de Judée (Guvernatorul Iudeii) – (1918)
- Marguerite – (1920)
- Le comte Morin (1920)
- La Vie en fleur (Viața în floare) – (1922)
Poezie
- Poèmes dorés (Poeme aurite)(1873)
Teatru
- Nunta din Corint (Noces corinthiennes, 1876), dramă antică în versuri
- Au petit bonheur (1898)
- Crainquebille (1903)
- Comedia celui care si-a luat de nevasta o femeie mută (La Comédie de celui qui épousa une femme muette, 1908)
- Le Mannequin d’osier (1928)
