Alexandru Vlahuță, scriitor român

Alexandru Vlahuță (n. 5 septembrie 1858, Pleșești, azi Alexandru Vlahuță, județul Vaslui — d. 19 noiembrie 1919, București) a fost un scriitor român, una dintre cele mai cunoscute cărți ale sale fiind România Pitorească, despre care Dumitru Micu spune că este un „atlas geografic comentat, traversat de o caldă iubire de țară”.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_Vlahu%C8%9B%C4%83#/media/Fi%C8%99ier:Alexandru_Vlahu%C5%A3%C4%83.jpg

Alexandru Vlahuță s-a născut pe 5 septembrie 1858 în localitatea Pleșești, ca fiu al unui mic proprietar de pământ. A urmat școala primară și liceul la Bârlad între 1867 și 1878, iar în 1879 a susținut examenul de bacalaureat la București. A început cursurile Facultății de Drept din București, însă, din cauza dificultăților financiare, a fost nevoit să renunțe după un an. A devenit institutor, apoi profesor la Târgoviște. Între 1884 și 1893, a predat la mai multe instituții de învățământ din București, inclusiv la Școala Normală a Societății pentru Învățătura Poporului Român, Azilul „Elena Doamna” și Liceul „Sfântul Gheorghe”. În 1888, a fost numit revizor școlar pentru județele Prahova și Buzău.

În 1893, Vlahuță a fondat revista Vieața (1893–1896) și, ulterior, Sămănătorul (1901), în colaborare cu George Coșbuc. Din 1901, a lucrat ca referendar la Casa Școalelor. În 1905, s-a căsătorit pentru a treia oară cu Ruxandra, fiica unui proprietar de pământ din Dragosloveni, județul Râmnicu Sărat.

În timpul Primului Război Mondial, s-a refugiat la Iași, iar ulterior s-a stabilit la Bârlad, unde a fost vizitat de tineri scriitori pe care i-a îndrumat cu generozitate. Printre aceștia se număra și V. Voiculescu.

Alexandru Vlahuță a murit pe 19 noiembrie 1919, la București. Casa în care a locuit a devenit astăzi Muzeul Memorial „Alexandru Vlahuță”. Un liceu din Bârlad, cu profil umanist, îi poartă numele, iar în Râmnicu Sărat există Colegiul Național „Alexandru Vlahuță”.

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_Vlahu%C8%9B%C4%83