Alexandru Șahighian, scriitor și publicist român

Alexandru Șahighian (n. 20 noiembrie 1901, București – d. 31 martie 1965, București) a fost un scriitor, dramaturg și publicist român.

Sursa foto: https://pixabay.com/photos/ball-pen-pen-reflection-elegant-pen-5930536

Fiul negustorului armean Melcon Șahighian, a activat intens în perioada interbelică în presa democratică și antifascistă, publicând versuri și reportaje. Volumul său de poezii „Scris cu stânga”, interzis și confiscat de cenzură, a fost ulterior integrat în ediția „Pasărea măiastră” (1961). După 1944 a devenit secretar al Uniunii Scriitorilor și s-a remarcat prin numeroase povestiri și narațiuni de aventuri destinate copiilor și adolescenților, între care: „Rici-Rici” (1948), „Dacă numeri pân’ la zece” (1953), „Coiful de aur” (1962) și „Râul fierbinte” (1965). A publicat, de asemenea, volume de călătorii, precum „De la Tian-Șan la munții de jasp” (1958) și „Viscolul” (1962).

Criticul literar Valeriu Râpeanu remarca drept trăsătură dominantă a personalității lui Șahighian „gingășia”, calitate care l-a făcut să se apropie cu sensibilitate și afecțiune de universul copiilor, fie că era vorba despre eroi umani sau personaje-animăluțe. În povestirile sale, precum „Povestea unei broscuțe” sau „Povești adevărate”, autorul revarsă o bunătate cuceritoare și o viziune profund optimistă. Narațiunile pentru tineri surprind adesea peisaje pline de poezie și aventură, culminând cu descoperiri simbolice, cum este „râul fierbinte”, metaforă a pasiunii adolescentine.

Șahighian a scris și piese de teatru, printre care comediile „Pensiunea doamnei Stamate”, „Domnul director general” și „Nepotul din Giurgiu”, montate cu succes pe scenele teatrale din București și din țară. A colaborat și la traduceri, printre care piesa „Argilă și porțelan” de Arvid Grigulis.

A încetat din viață în 1965, în aceeași lună și din aceeași boală care l-a răpit și pe fratele său, regizorul Ion Șahighian.

Distincții

• Ordinul „Apărarea Patriei”, clasa a III-a (6 mai 1961), acordat „cu prilejul celei de-a 40-a aniversări de la înființarea Partidului Comunist din România, pentru îndelungată activitate în mișcarea muncitorească și pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului”.[2]

Izvoare

• Ioan Massoff, Teatrul Românesc, vol. VIII, Editura Minerva, București, 1981
• Dicționarul Enciclopedic Român, București, 1962, p. 571
• Tita Botez, „Alexandru Șahighian (în memoriam)”, în Ararat, nr. 75/1995.