Alexandru Piru, critic și istoric literar român

Alexandru Piru (n. 22 august 1917, Mărgineni, Bacău, România – d. 6 noiembrie 1993, București, România) a fost un critic și istoric literar român, profesor de literatură la Facultatea de Litere a Universității din București. A fost senator român în legislatura 1990-1992 ales în București pe listele partidului FSN. În cadrul activității sale parlamentare, Alexandru Piru a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Statul Israel, Republica Populară Chineză și Republica Franceză-Senat.

Sursa foto: https://en.wikipedia.org/wiki/Alexandru_Piru#/media/File:Alexandru_Piru_in_1978.png

A fost unul dintre asistenții lui George Călinescu, alături de Dinu Pillat și Adrian Marino, până la „radierea” (îndepărtarea) acestuia din Facultate, și a îngrijit re-editarea monumentalei Istorii a literaturii române de la origini și pînă în prezent, semnând prefața ediției a doua, publicată în 1982 de Editura Minerva.

Alexandru Piru și-a început studiile în satul natal, Mărgineni, din județul Bacău. După absolvirea Facultății de Filosofie și Litere la Universitatea din Iași în 1940, a lucrat ca profesor în învățământul preuniversitar în Iași. Ulterior, s-a alăturat Universității din București, devenind cadru didactic la Facultatea de Limba și Literatura Română, la Catedra de Istorie a Literaturii Române, unde avea să devină și șeful acesteia.

Piru a fost asistentul lui George Călinescu, care i-a îndrumat și teza de doctorat „Opera lui G. Ibrăileanu”, susținută în 1947. Relația cu mentorul său i-a adus însă dificultăți la sfârșitul anilor 1940, când epurările academice pe criterii politice i-au scos din mediul universitar pe Călinescu și pe alți apropiați. Piru a fost astfel forțat să se întrețină prin diverse meserii, precum cea de topometru, strungar sau paznic. Revenit în învățământul universitar în 1956, Piru și-a continuat activitatea la Universitatea din București până în anii ’90, predând, pentru o perioadă, și la Universitatea din Craiova.

În cariera sa academică, Piru a publicat lucrări de referință, precum Istoria literaturii române vechi, Panorama deceniului literar românesc 1940–1950, și Istoria literaturii române de la origini până la 1830. A semnat și monografii dedicate unor autori ca Garabet Ibrăileanu, Liviu Rebreanu, Costache Negruzzi și Ion Eliade Rădulescu. În aceste lucrări, se reflectă influența mentorului său, George Călinescu. De-a lungul carierei, Piru a colaborat cu diverse reviste, fiind, la un moment dat, redactor-șef al revistei Ramuri. În 1993, Academia Română l-a ales membru post-mortem.

Piru era de părere că monografiile trebuie să explice opera unui scriitor, mai degrabă decât să caute motivele pentru care aceasta este așa cum este. El considera că viața artistului oferă un context instructiv și relevant pentru înțelegerea operei sale.

La redactarea lucrării Panorama deceniului literar românesc 1940–1950, Piru a avut o abordare exhaustivă, studiind și lucrările publicate postum. El a analizat poezia, proza, dramaturgia și critica din acea perioadă, acordând atenție fiecărei opere, nu doar celor cu o valoare artistică deosebită, pentru a surprinde complexitatea fenomenului literar.

Pe lângă contribuția sa științifică, Piru a fost un profesor apreciat, formând numeroase generații de studenți la Universitatea din București. Lucrările sale rămân de referință, oferind perspective unice asupra literaturii române, îndeosebi pentru perioada 1940–1950 și pentru critica asupra lui Ibrăileanu.

Eugen Simion l-a descris astfel: „Al. Piru e aşa cum îl recomandă şi G. Călinescu: un spirit tinzând spre sistem, hotărât să spună despre operă absolut totul.” Alex Ștefănescu l-a considerat „un cititor suprem” cu o abilitate impresionantă de a acumula informații și de a desfășura o lectură profesionalizată, o calitate esențială pentru cariera sa de critic și istoric literar.

Sursa: https://muzeu.unibuc.ro/ro/alexandru-piru-1917-1993/