1941: A avut loc, la Opera Română din București, premiera operei Alexandru Lăpușneanu, de Alexandru Zirra, unul dintre pionierii muzicii de operă românești

„Alexandru Lăpușneanu” este o operă compusă de Alexandru Zirra în anul 1930, inspirată de celebra nuvelă istorică omonimă scrisă de Costache Negruzzi. Lucrarea reprezintă una dintre creațiile importante ale compozitorului și este cunoscută mai ales prin fragmentele interpretate de Ansamblul Operei Române din Cluj-Napoca, sub bagheta dirijorului Ion Iancu.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_Lăpușneanul_(nuvelă)#/media/Fișier:Capulumotocjpg2.jpg

Opera: https://youtu.be/8_p0zOJ5hIo

Opera se înscrie în genul liric-dramatic istoric și transpune în limbaj muzical conflictul puternic dintre domnitorul moldovean Alexandru Lăpușneanu și boierii vremii. Alexandru Zirra, compozitor român prolific, a realizat de-a lungul carierei sale mai multe lucrări inspirate din literatura română, printre care operele „Furtuna” și „Ion Potcoavă”.

Nuvela „Alexandru Lăpușneanul”, care a stat la baza operei, a fost publicată în 1840 în primul număr al revistei ieșene Dacia Literară. Acțiunea prezintă evenimentele din timpul celei de-a doua domnii a lui Alexandru Lăpușneanu în Moldova și este considerată prima nuvelă romantică de inspirație istorică din literatura română. Criticul și istoricul literar Alexandru Odobescu o aprecia drept o capodoperă a genului și un model pentru autorii care au cultivat ulterior nuvela istorică.

Opera literară este alcătuită din patru capitole, fiecare având un motto memorabil care sintetizează ideea principală a episodului:

• „Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreu…” – replica lui Lăpușneanul către boierii care îi cer să renunțe la tron.
• „Ai să dai samă, Doamnă!” – amenințarea adresată doamnei Ruxanda de soția unui boier ucis.
• „Capul lui Moțoc vrem!” – strigătul mulțimii care cere pedepsirea vornicului Moțoc.
• „De mă voi scula, pre mulți am să popesc și eu…” – amenințarea rostită de domnitor după ce este călugărit.

Povestea începe cu revenirea lui Alexandru Lăpușneanul în Moldova, sprijinit de o armată otomană, hotărât să-și recupereze tronul. Boierii încearcă să-l convingă să renunțe, însă el refuză și anunță că își va impune autoritatea. După ce domnitorul rival, Ștefan Tomșa, fuge din țară, Lăpușneanul este primit de popor și începe o domnie marcată de răzbunări și execuții.

Pentru a elimina opoziția boierilor, el organizează un ospăț sub pretextul împăcării și ordonă uciderea lor. Capetele celor uciși sunt așezate într-o piramidă, iar mulțimea revoltată cere moartea vornicului Moțoc, considerat vinovat pentru abuzuri. Domnitorul acceptă fără ezitare cererea și îl predă poporului.

Mai târziu, Lăpușneanul se îmbolnăvește grav și este călugărit crezându-se că a murit. Când își revine și află ce s-a întâmplat, reacționează violent, însă boierii Spancioc și Stroici o conving pe doamna Ruxanda să-l otrăvească pentru a-l salva pe fiul lor, Bogdan. Astfel se încheie viața domnitorului.

Personajele principale

• Alexandru Lăpușneanul – personajul central, domnitor autoritar și crud, dominat de dorința de răzbunare împotriva boierilor.
• Doamna Ruxanda – soția domnitorului, caracterizată prin sensibilitate și compasiune, pusă în contrast cu cruzimea soțului.
• Moțoc – vornic intrigant și oportunist, detestat de popor și sacrificat de domnitor.
• Mulțimea – personaj colectiv care exprimă revolta populară și dorința de dreptate.

Prin intensitatea conflictelor și portretul puternic al domnitorului, nuvela lui Costache Negruzzi rămâne una dintre cele mai importante opere ale literaturii române, iar adaptarea muzicală realizată de Alexandru Zirra a contribuit la valorificarea acestei teme istorice și în domeniul operei.