S-a întâmplat la 19 octombrie 1929
de Nicolae Uszkai, Brașov

S-a întâmplat la 19 octombrie 1929: A murit Alexandru Davila, dramaturg român. Alexandru Davila s-a născut în localitatea Goleşti, de lângă Piteşti și a murit pe 19 octombrie 1929. A fost dramaturg şi om de teatru român, fiul doctorului Carol Davila. Trimis la studii în Franţa, la Liceul „Louis le Grand” (1876-1880), el e un elev lipsit de ambiţie. A ratat bacalaureatul din cauza „discursului latin”. Revenit în Bucureşti în 1881, este numit ataşat supranumerar la Ministerul Afacerilor Străine. Din anul următor va fi ataşat de legaţie la Roma (1882) şi Bruxelles (1883-1884).

Promitea o bună carieră, însă după moartea tatălui său (1884) se retrage din diplomaţie. Neaşteptat, acceptă funcţii cum ar fi aceea de inspector de poliţie în Bucureşti sau administrator al plasei Macin. În 1891 era controlor la serviciul arhitecturii de la Eforia Spitalelor Civile.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_Davila#/media/Fi%C8%99ier:Frederic_Storck_-_Alexandru_Davila.png

Mai predase scurt timp, în 1882, literatura veche franceză la Azilul „Elena Doamna”. Cu una dintre eleve, Hortensia Keminger, se căsătoreşte în 1885, dar mariajul se desface după trei ani. Fosta doamnă Davila va avea un rol în viaţa, sfârşită tragic, a lui A. Odobescu. În 1898 se îndrăgosteşte de Ana Pherekyde şi un Journal intime e martorul tristeţilor şi nădejdilor lui cotropitoare. Având teatrul în sânge, era fatal aproape să ajungă în fruntea Teatrului Naţional (1905-1908, 1912-1914). Iniţiativele sunt ale unui reformator, la curent cu experienţele recente din teatrul apusean (Henry Irving, Andre Antoine, Firmin Gemier).

Firea autoritară, impulsivă a directorului, maniera lui de a sfida cu superbie aristocratică ameninţările sau provocările îi aduc multe adversităţi. Au loc manifestaţii, chiar incidente grave, cum a fost acela din 13 martie 1906, din Piaţa Teatrului Naţional. Atunci s-a cerut „franţuzitului” Davila să nu mai îngăduie reprezentaţii în franţuzeşte. Hărţuit de numeroşi neprieteni, Stăpânul nu se pierde cu firea, luptându-se pentru modernizarea artei spectacolului.

Articolul complet aici: jurnalspiritual.eu