Alexandru Cernat, militar de carieră, general și politician

Alexandru Cernat (n. 17 ianuarie 1828, Galați – d. 8 decembrie 1893, Nisa, Franța) a fost un general al Armatei Române, șef al Statului Major General, om politic, deputat și senator liberal, precum și ministru al Războiului.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_Cernat#/media/Fi%C8%99ier:Carol_Popp_de_Szathm%C3%A1ry_-_Generalul_Alexandru_Cernat.jpg

Alexandru Cernat s-a născut la 17 ianuarie 1828, în Galați, fiind ultimul fiu al familiei Eustațiu și Teodosia Cernat. Tatăl său era originar din Vârlezi, județul Covurlui, iar mama sa provenea din familia protopopului Gheorghe Avram din Galați.

Carieră militară

• Cadet (1851)
• Sublocotenent (1852)
• Locotenent (1855)
• Căpitan (1857)
• Maior (1858)
• Locotenent-colonel (1863)
• Colonel (1866)
• General de brigadă (1873)
• General de divizie (1877, avansat pe câmpul de luptă în Războiul de Independență)

Funcții militare

• Regimentul 4 Infanterie (1851-1863), Regimentul 6 Infanterie (1863-1866)
• Comandant al Regimentului 5 Infanterie din Iași (1866-1871)
• Ofițer în statul major al Diviziei 3 teritoriale din Iași (1871-1873)
• Comandant al Diviziei 3 teritoriale din Iași (1873-1877)
• Ministru de Război (2 aprilie – 19 august 1877, 17 martie – 24 noiembrie 1878)
• Comandant al Armatei Române de Operații (20 august 1877 – 17 martie 1878)
• Șef al Marelui Cartier General (5 decembrie 1877 – 17 martie 1878)
• Comandant al Diviziei 3 Infanterie (1878-1881)
• Șef al Statului Major General (1881-1882)
• Comandant al Corpului 2 Armată, București (1883-1891).

Între 1864 și 1888, Cernat a fost ales deputat și senator din partea partidului liberal (radical), ocupând, în unele sesiuni, funcția de vicepreședinte al Senatului.

Distincții

• Semnul onorific de argint și aur
• Virtutea militară de aur (1877)
• Steaua României în grad de mare ofițer
• Medalia Trecerea Dunării
• Medalia Apărătorilor Independenței
• Ordinul Sf. Gheorghe clasa a IV-a (Rusia, 1877)
• Ordinul Sf. Ana clasa a II-a (Rusia).

Ca șef al Statului Major General și ministru de război, Cernat a contribuit la reorganizarea armatei române între 1879 și 1890. Printre realizările sale se numără:

• Trecerea armatei la cadrul de pace (1879)
• Elaborarea și aplicarea Legii privind organizarea comandamentelor militare (1882)
• Adoptarea Legii asupra administrației militare și a Legii pentru serviciul de stat major

De asemenea, a lăsat în urmă lucrarea „Memorii. Campania 1877-1878”.

În perioada Războiului de Independență, Alexandru Cernat a fost numit ministru de război la 2 aprilie 1877 și a coordonat mobilizarea și pregătirea armatei. Sub conducerea sa, armata română a avut un rol decisiv în diverse bătălii, inclusiv în asaltul asupra redutelor de la Plevna și în blocada cetății Rahova.

Alexandru Cernat a decedat pe 8 decembrie 1893, la Nisa, iar înmormântarea sa a avut loc la cimitirul Bellu din București. În necrologul publicat de revista „România Militară”, acesta a fost descris ca una dintre cele mai blânde și modeste figuri ale armatei române, iar numele său a rămas veșnic în istoria țării.

Fostul său subordonat, generalul Dimitrie Sturdza, a exprimat respectul și aprecierea față de Cernat, subliniind devotamentul și patriotismul acestuia, care a condus armata română la victoria în Războiul de Independență.

Sursa: https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Alexandru_Cernat