Alexandru Cernat, politician și general român

Alexandru Cernat (n. 17 ianuarie 1828, Galați – d. 8 decembrie 1893, Nisa, Franța) a fost un general al Armatei României, șef al Statului Major General, om politic, deputat și senator liberal, precum și ministru al Războiului.

Alexandru Cernat s-a născut în Galați, fiind fiul lui Eustațiu Cernat, originar din Vârlezi, județul Covurlui, și al Teodosiei Cernat, fiica protopopului Gheorghe Avram din Galați. A urmat o carieră militară remarcabilă, fiind promovat succesiv prin gradele de cadet (1851), sublocotenent (1852), locotenent (1855), căpitan (1857), maior (1858), locotenent-colonel (1863), colonel (1866), general de brigadă (1873), și general de divizie (1 decembrie 1877), avansat pe câmpul de luptă în Războiul de Independență.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_Cernat#/media/Fi%C8%99ier:Carol_Popp_de_Szathm%C3%A1ry_-_Generalul_Alexandru_Cernat.jpg

Pe parcursul carierei sale, Cernat a îndeplinit diverse funcții în cadrul regimentelor 4 și 6 Infanterie, comandând Regimentul 5 Infanterie în Iași între 1866 și 1871, și având un rol semnificativ în structura Diviziei 3 teritoriale din Iași. A fost numit ministru al Războiului în două perioade, între 2 aprilie și 19 august 1877, respectiv între 17 martie și 24 noiembrie 1878. În acest interval, Cernat a comandat Armata României de Operații și a fost responsabil pentru coordonarea acțiunilor din cadrul Războiului de Independență.

În urma succeselor sale, inclusiv cucerirea Cetății Vidin, Cernat a consolidat o reputație de lider militar și strateg. A fost ales de mai multe ori deputat și senator din partea Partidului Liberal, având și funcția de vicepreședinte al Senatului între 1864 și 1888. Printre realizările sale în domeniul militar se numără reorganizarea armatei române și dezvoltarea unor reglementări esențiale, cum ar fi Legea asupra organizării comandamentelor militare (1882) și Legea administrației militare (1883).

Alexandru Cernat a fost decorat cu multiple distincții, inclusiv Virtutea Militară de aur, Steaua României în grad de mare ofițer, Medalia „Trecerea Dunării”, și medalii din partea Rusiei, precum Ordinul „Sf. Gheorghe” clasa a IV-a și Ordinul „Sf. Ana” clasa a II-a. A fost trecut în retragere în 1891, iar la 8 decembrie 1893 a decedat la Nisa, Franța. Înmormântarea sa a avut loc în Cimitirul Bellu din București, iar pierderea sa a fost resimțită profund de întreaga națiune, fiind omagiat de foștii săi subordonați.

După moartea sa, a lăsat în urmă lucrarea „Memorii. Campania 1877-1878”, o contribuție semnificativă la istoria militară a României.

Sursa: https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Alexandru_Cernat