Alexandru Bardieru, prozator, folclorist și publicist român

Alexandru Bardieru (născut pe 13 februarie 1913 în Nesfoaia, fost județ Hotin; decedat pe 22 septembrie 1994 în Botoșani) a fost un prozator, folclorist și publicist român.

A absolvit școala primară în satul natal, Seminarul Teologic (1927-1935) și Facultatea de Teologie din Chișinău (1935-1939), o alegere mai puțin întâlnită în acea perioadă, având în vedere că preoții de obicei doar finalizau seminarul teologic. Ulterior, a terminat și Seminarul Pedagogic Universitar din Cernăuți (1942-1943), susținând examenul de capacitate în religie în 1946.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_Bardieru#/media/Fi%C8%99ier:Alexandru_Bardieru.jpg

În 1938, a fost hirotonisit preot în parohia Rângaci, lângă Hotin, unde a slujit până la ocuparea teritoriului de către URSS. S-a refugiat în România, găsindu-și adăpost la Artur Gorovei. A continuat să slujească în diverse parohii, inclusiv în Ruși (1940-1941), Marșenița-Hotin (1941-1944), Corabia-Olt (1944-1945), Buciumeni-Fălticeni (1945-1949), Boroaia-Suceava (1949-1960), Broscăuți-Dorohoi (1960-1971) și Botoșani (1971-1994). A fost și protopop la Boroaia-Suceava (1949-1951) și profesor de Religie în Corabia și Fălticeni (1944-1949). În 1953 a primit titlul de iconom stavrofor.

Debutul său publicistic a avut loc în Cuvânt moldovenesc pe 4 august 1929, iar din 1932 a început să colaboreze activ, publicând recenzii, poezii, impresii de călătorie și folclor. În perioada studenției, a semnat articole în numeroase reviste din Basarabia, Moldova și Muntenia, printre care Bugeacul, Cuget moldovenesc, Gazeta Basarabiei, Luminătorul și altele. În perioada 1939-1944, continuă să publice, chiar și în condițiile grele ale războiului, articole și lucrări literare în reviste precum Bucovina, Cetatea Moldovei (Iași), Cuget clar, Cuvânt Moldovenesc (Chișinău) și Viața Basarabiei. A tipărit și broșuri religioase, inclusiv Carte de rugăciuni (1941), Hristos, pacea lumii (1941) și Mărturii împotriva stilismului (1941). Deși a scris mult în această perioadă, nu a reușit să-și publice în volum lucrările de proză și folclor, multe dintre nuvelele sale din această perioadă având un talent remarcabil: Pe drum de iarnă, Icoane de la țară, Presimțire, Visul Lisavetei lui Nilici.

La Botoșani, unde a activat ca preot la Biserica „Duminica Mare”, și-a continuat activitatea literară și de cercetare, publicând în presa locală și națională amintiri despre personalități ca Artur Gorovei, Magda Isanos, Gala Galaction, M. Sadoveanu și alții. A cules și alcătuit Antologia Crăciunului și a întreținut legături de colaborare cu folcloriștii Artur Gorovei și Dumitru Furtună.

A fost membru al Societății Scriitorilor din Basarabia, al Uniunii Scriitorilor din România (din 1979) și activ al Filialei Botoșani a Cenaclului literar al Uniunii Scriitorilor din România. De asemenea, a fost inclus în Mireasa de peste Prut, o antologie de lirică basarabeană.

Operele sale includ:

• Mreană, mreană năzdrăvană (povești; București: Editura Ion Creangă, 1975)
• Păpușa năzdrăvană (basme din ținutul Botoșanilor; Iași: Junimea, 1976)
• Norocel Degețel (povești; București: Editura Ion Creangă, 1978)
• Povești năzdrăvane (București: Editura Ion Creangă, 1982)
• Poezii populare din județul Botoșani: cântece bătrânești (Botoșani: Axa, 1997)

A lăsat și lucrări în manuscris, inclusiv:

• Mâine anul se-nnoiește (plugușoare din zona Botoșanilor)
• Cântece bătrânești de pe Valea Jijiei
• Pe urmele pașilor lui Isus (amintiri din călătoria în Țara Sfântă)
• Documente literare, memorii și profiluri literare

Sursa: Wikipedia