Alexandru A. Philippide, poet, scriitor și traducător român

Alexandru A. Philippide (n. 1 aprilie 1900, Iași, România – d. 8 februarie 1979, București, România) a fost un poet, scriitor și traducător român, membru corespondent al Academiei Române din 1955 și membru titular din 1963. A fost, de asemenea, președintele Secției Literare a Academiei și a primit Premiul Herder în 1967. Fiul lingvistului și filologului Alexandru Philippide și al Lucreției (n. Nemțeanu), Alexandru A. Philippide a obținut licența la Iași în 1921 și a studiat în Franța și Germania între 1922 și 1928.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_A._Philippide#/media/Fi%C8%99ier:Alexandru_Philippide.jpg

De-a lungul carierei sale, a fost distins cu mai multe premii și onoruri, printre care Ordinul Meritul Cultural în gradul de Cavaler cl. II pentru litere (1 februarie 1943) și Ordinul Steaua Republicii Socialiste România clasa a II-a (1971) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu ocazia aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român”.

Alexandru A. Philippide a tradus lucrări semnificative de autori de renume internațional, precum Goethe, Schiller, Rilke, E.T.A. Hoffmann, Heinrich Heine, Thomas Mann, Voltaire, Baudelaire, Andersen, Shakespeare, Pușkin, Tolstoi, Lermontov și Rabindranath Tagore, printre alții.

A publicat volume de proză, poezie și eseuri, printre care:

• Aur sterp, Ed. Viața Românească, 1922
• Stânci fulgerate, Ed. Fundațiilor Regele Carol II, 1930
• Visuri în vuietul vremii, Ed. Fundațiilor Regele Carol I, 1939
• Poezii, sumar antologic, 1962
• Monolog în Babilon, poezii noi, 1967
• Vis și căutare, 1979
• Floarea din prăpastie, nuvele fantastice, 1942
• Studii și portrete literare, Ed. Literară, 1963
• Studii de literatură universală, Biblioteca Școlarului, 1966
• Scriitorul și arta lui, 1968
• Considerații confortabile, 1970, 1972
• Puncte cardinale europene, 1972
• Studii și eseuri, 2 volume, 1978.