„Oameni care au fost”. Academicianul Remus Răduleţ, savant și Om…
de Nicolae Uszkai, Brașov

Motto: „Nu zidurile fac o școală ci spiritul care domnește într-însa”- Regele Ferdinand, la inaugurarea Școlii Politehnice de la Timișoara,11 noiembrie 1923

Stimați amici, ca de obicei, aici, la „Oameni care au fost”, vă invit să ne mai amintim câte ceva despre personalități care au marcat istoria nației noastre. Dacă săptămâna trecută v-am supus atenției câteva crâmpeie din viața, astăzi vă aduc în atenție „câteva gânduri în câteva rânduri” despre cel care a fost Remus Răduleţ, o personalitate deosebită a energeticii românești. În Brașov, există un colegiu care îi poartă numele, dar, din păcate, după un sondaj ad-hoc pe care l-am făcut pe stradă, pur și simplu, am constatat că nu știe prea multă lume (către deloc…) cine a fost acest academician român, cu realizări deosebite în domeniul energeticii. Mai precis, colegiul despre care aminteam se numește Colegiul Tehnic Energetic „Remus Răduleț”. Cine a fost Remus Răduleţ? Foarte pe scurt, a fost un savant cu reale și importante contribuţii în domeniul teoriei generale a câmpului electromagnetic şi al electrotermiei; coordonator şi autor principal al „Lexiconului tehnic român” (18 volume), membru titular al Academiei Române din 1963, vicepreşedinte al acestui for (1966-1974). Remus Răduleț s-a născut în satul Brădeni din județul Sibiu, într-o familie cu doi băieți și două fete, ca fiu al preotului Vasile Răduleț și al Anei Răduleț. Satul Brădeni este atestat încă din anul 1297 sub numele de „terra Heen”, iar biserica cu hramul Sf. Andrei a fost menționată prima oară documentar în anul 1350. Sat cu caracter preponderent săsesc, a fost numit Henndorf până în anul 1968. Primele clase de școală le-a făcut la Berivoi și la Sighișoara. Ulterior, studiile liceale le-a făcut la Liceul „Radu Negru” din Făgăraș (1919-1923), dar a susținut examenul de bacalaureat la Liceul „Andrei Șaguna” din Brașov. Remus Răduleț începuse liceul la secția umanistă dar, atras de fizică, a susținut examenul de bacalaureat la secția reală. Această formare inițială umanistă a sa a avut repercusiuni pozitive asupra formării sale ca om și și-a pus amprenta pe întreaga lui viața profesională inginerească.După absolvirea liceului, în 1923, a fost admis la Facultatea de Electromecanică a Șxcolii Politehnice din Timişoara, unde a obţinut, în 1927, diploma de inginer electromecanic.

Cred că e important să vă amintesc că Școala Politehnică din Timișoara a fost înființată în noiembrie 1920 prin Decretul Regelui Ferdinand care, în 11 noiembrie 1923, cu ocazia vizitei de inaugurare, a spus „Nu zidurile fac o școală ci spiritul care domnește într-însa”. Este foarte probabil ca Remus Răduleț, student în anul întâi la facultate, să fi asistat la această ceremonie. Capacitatea sa intelectuală a fost remarcabilă și remarcată încă de pe băncile facultății. Notițele de la cursuri ale studentului Remus Răduleț, „urmărite” și revizuite de profesorii săi, reprezentau, la un moment dat, chiar primele manuale, notițe care au fost ulterior multiplicate şi puse la dispoziția colegilor dar şi a generațiilor următoare. Remus Răduleţ a absolvit facultatea cu media generală 19,70, cea mai mare medie obținută vreodată în Școala Politehnică timișoreană, în condițiile în care sistemul de notare de atunci prevedea că nota maximă era 20. Majoritatea examenelor din studenție le-a trecut cu calificativul mai deosebit de „20 cu scandal”, ceea ce însemna că studentul avusese o viziune personală asupra subiectului şi că au existat discuții aprinse între profesor şi student, cel din urmă fiind capabil să-și susțină și să-și justifice opinia. Lucrarea sa de diplomă, făcută sub îndrumarea profesorului Plauțius Andronescu, a primit cea mai înaltă apreciere, adică „foarte bine cu distincție“. Fiind asistent la Catedra de electrotehnică a aceluiaşi institut de învățământ superior, a obţinut, în anul 1928, o bursă de studii de specializare la Şcoala Politehnică Federală de la Zürich, în Elveția, unde şi-a pregătit şi a prezentat teza de doctorat în ştiințe tehnice, referitoare la „teoria cuptoarelor cu inducție fără fier”. În acest timp de perfecționare a sa, a avut prilejul de a urmări cursurile şi conferințele unor mari fizicieni şi matematicieni ai timpului său, printre care se numărau: Hermann Weyl, Wolfgang Pauli jr., Paul Scherrer și Plancherel, iar în anul 1929 l-a cunoscut chiar pe Albert Einstein, acesta fiind fost elev al aceleiaşi prestigioase şcoli. Aceste cursuri urmate de el în Elveția, precum şi „ambianţa ştiinţifică” a anilor 1928-1930, când au fost elaborate bazele fizicii cuantice, și-au lăsat o amprentă puternică pe întreaga operă didactică și științifică a profesorului Remus Răduleț. După terminarea studiilor  doctorale, în condiții excepționale, i se propune să rămână a-și desfășura activitatea științifică la Zürich, dar, considerând că un om de ştiinţă are un rol deosebit în dezvoltarea propriei ţări, el se întoarce la Politehnica din Timişoara unde, din anul 1931, a activat în calitate de „conferenţiar suplinitor” şi de „subdirector al şcolii”.

A predat, inițial, cursurile de „Centrale electrice“ şi de „Curenți slabi“, cursuri pentru care a redactat imediat manuale destinate studenţilor. În anii următori, a predat o mulțime de discipline: fizică, radiotehnică generală, instrumente electrice de măsură, maşini electrice, introducere în fizica atomică şi nucleară, proiectarea hidrocentralelor precum şi bazele teoretice ale electrotehnicii. Această diversitate de domenii abordată de către Remus Răduleț a fost posibilă datorită culturii sale enciclopedice solide, inteligenței sale deosebite și unui vocabular de excepție. Cursurile pe care el le-a predat erau prezentate într-o manieră extrem de originală şi presărate cu profunde și inspirate analize filosofice.  În anul 1949, se va muta în capitală, unde Universitatea din Bucureşti îi încredințează cursurile de „Teoria câmpului electromagnetic“ şi „Introducere în teoria relativității restrânse“, la Facultatea de fizică şi matematică. Simultan, predă cursuri de electrotehnică şi de fizică atomică şi nucleară la Institutul de Căi Ferate din Bucureşti. Din anul 1951 până în 1974, a activat ca profesor şef de catedră la Institutul Politehnic din Bucureşti, unde a predat cursul „Bazele electrotehnicii“ pentru studenţii de specialitate electrică. În aceşti ani, Remus Răduleț formează în jurul său un colectiv entuziast şi puternic, pentru edificarea căruia organizează cursuri, seminarii, consultaţii şi conduce teze de doctorat.

O intensă şi veritabilă viață universitară se polarizează în jurul său, având drept rezultat crearea şcolii electrotehnice româneşti, al cărei făuritor de necontestat rămâne Remus Răduleț. Spirit enciclopedic şi patriot de excepție, moştenitor spiritual al reprezentanților „intelighenției” ardelene, academicianul Remus Răduleţ şi-a consacrat o îndelungată perioadă a  vieții și activității sale profesionale redactării şi publicării a două ediții ale „Lexiconului tehnic român“ , prima în șapte volume, cu circa 50.000 de articole, lucrare publicată între anii 1949-1955, lucrare care a primit Premiul de Stat, iar cea de-a doua ediție în 19 volume, cu circa 80.000 de articole, finalizată în anul 1968. Specialiștii care comentează această lucrare monumentală spun că amprenta personalității profesorului Remus Răduleț reiese atât în fiecare definiție cât şi în structura de ansamblu a lexiconului.

Operă colectivă, care a concentrat entuziasmul, informarea şi competența aproape tuturor specialiştilor din ţară, „Lexiconul tehnic român“ a influențat în mod deosebit gândirea ştiinţifică a inginerilor români, a contribuit decisiv la fundamentarea formării terminologiei tehnicii moderne, rămânând, practic, un reper de cultură românească și universală, prezent în multe dintre marile biblioteci ale lumii. Trebuie să amintim că opera ştiinţifică a academicianului Remus Răduleţ este vastă şi variată, cuprinzând peste 200 de note, cărţi şi manuale publicate, multe dintre acestea privind teoria şi filosofia ştiinţelor. Lucrările publicate de acesta se pot grupa în următoarele categorii semnificative: teoria mărimilor fizice, câmpuri electromagnetice, rețele electrice, sudură şi aplicații termice ale electricităţii, fenomene electromagnetice în conductoare masive, circuite electrice cu parametri tranzitorii, mașini și aparate electrice, enciclopedii, manuale didactice, lucrări de sinteză și generalizare.

Peste treizeci de manuale didactice ocupă un loc aparte printre lucrările sale, fiind, probabil, unice prin diversitatea lor precum și prin modalitățile de abordare a subiectelor. Printre acestea,  se află cursurile de „Bazele teoretice ale electrotehnicii“ şi „Culegeri de probleme de electrotehnică“, lucrări remarcabile prin originalitatea și bogăția expunerii. Mai merită amintite și volumele: „Electricitatea și magnetismul“ (două volume), „Metode de prognoză aplicate în energetică“, „Proiectarea hidrogeneratoarelor și a motoarelor sincrone“, precum şi contribuția lui Remus Răduleț la traducerea în limba română a manualului ,,Hütte“ şi la redactarea dicționarului multilingv de electrotehnică. Problemele de energetică şi electrificare a ţării l-au preocupat în permanență în perioada în care a condus, în calitate de director, Institutul de Energetică al Academiei Române. Remus Răduleț  a fost iniţiatorul și coordonatorul a numeroase cercetări importante și de largă perspectivă elaborate în acest institut. A avut contribuţii directe, de o deosebită și certă importanţă, în domeniul parametrilor tranzitorii ai circuitelor și liniilor electrice sau al sintezei rețelelor şi echivalării sistemelor electroenergetice vaste. Sunt memorabile lucrările sale de recenzare şi inventariere a resurselor hidroenergetice şi termoenergetice în scopul utilizării lor raționale, sau cele privind utilizarea combustibililor solizi inferiori.

Multe dintre cercetările privind stabilirea caracteristicilor fizico-chimice și energetice ale ligniților, modalitățile de îmbunătățire a acestora, metodele şi instalațiile adecvate utilizării lor energetice optimale, focarele cu grătare cu împingere răsturnată sau cu mori ventilator au fost inițiate la Institutul de Energetică al Academiei Române în perioada în care Remus Răduleț a condus activitatea institutului. De asemenea, o altă serie de cercetări cu largă aplicabilitate azi (precum introducerea termoficării urbane şi industriale, utilizarea presiunii de zăcământ a gazelor naturale în scopuri energetice etc) reflectă corecta orientare a activității de cercetare spre o valorificare directă, eficientă. Tot din acei ani, datează şi elaborarea unei metodologii de optimizare a bilanţului energetic al ţării, problemă care este și azi importantă în contextul crizei energiei. Pentru meritele sale ştiinţifice, profesorul Remus Răduleț a fost ales membru corespondent al Academiei Române (în anul 1955) şi membru titular (în anul 1963).

A fost președinte al Secției de științe tehnice precum și vicepreşedinte al Academiei. A fost, de asemenea, recunoscut în mediul internațional, fiind membru al Academiei Saxone de Ştiinţe din Leipzig (1966), al Academiei Lumii Latine de la Paris (1971) şi al Academiei de Ştiinţe din New York (1979). Ales vicepreşedinte al Comisiei Electrotehnice Internaționale între anii 1961-1964, apoi preşedinte al acestei Comisii (în perioada 1964-1967), a fost în continuare președintele Comitetului nr. 1 al respectivei Comisii. În 1961, împreună cu alți specialiști, a contribuit la organizarea la București a Reuniunii Generale a Comisiei Electrotehnice Internaționale, prima reuniune ținută într-un stat socialist.În calitate de Președinte al Comitetului Tehnic de Terminologie al Comisiei Electrotehnice Internaționale a coordonat și finalizat prima ediție a Dicționarului Multilingv al Electricității (1983). Începuse deja să lucreze, din 1981, împreună cu Comitetul Electrotehnic Român, la solicitarea Biroului Central al CEI, la elaborarea unui Tezaur de termeni. Primele rezultate au fost prezentate de academicianul Remus Răduleț în octombrie 1983 la Reuniunea Generală a CEI de la Tokyo. Aprecierile au fost favorabile și s-au materializat prin decizia de finanțare a activității de elaborare a Tezaurului terminologic. Lucrarea fundamentală pe care Remus Răduleț o dezvoltă pentru CEI este „Tezaurul de concepte al CEI- Le Thesaurus CEI rationel de l’electricite” care va vedea lumina tiparului în anul 1986 la Geneva, editat în limba franceză.

Personalitate de cert și înalt prestigiu a şcolii româneşti de fizică și electrotehnică teoretică, profesor și îndrumător al unui număr record de 45 de „generații” de fizicieni, ingineri și specialişti, director al Universității cultural-ştiinţifice din Bucureşti, eminent profesor și om de ştiinţă, specialist de renume internațional, academicianul Remus Răduleț a adus o contribuție deosebită și incontestabilă la dezvoltarea şi ridicarea prestigiului ştiinţei şi tehnicii din ţara noastră, la afirmarea acestora peste hotare. În data de 6 februarie 1984, academicianul Remus Răduleț s-a stins din viață. Bine-ar fi să ne aducem aminte, din când în când de el și de oameni ca el!

Pentru astăzi, vă mulțumesc c-ați avut răbdarea de a citi rândurile de față și că ați putut afla sau v-ați reamintit despre acest mare om! Stimate amice și stimați amici, ne întâlnim miercurea viitoare cu o altă personalitate deosebită aici, la „Oameni care au fost”. Gânduri bune tuturor!

Al dumneavoastră, Nicolae Uszkai

Surse, surse foto și lecturi suplimentare:

Alexandru Timotin, Florin-Teodor Tănăsescu, Paraschiva Onica -„Remus Răduleț și contribuțiile românești la dezvoltarea terminologiei electrotehnice”, București: Editura AGIR, 2006

Costin Rucăreanu coordonator, „Personalități din energetica românească”, Institutul Național Român pentru Studiul Amenajării şi Folosirii Surselor de Energie,  București, 2003

Coleta de Sabata, Ioan Munteanu – Remember: Profesori ai Școlii Politehnice Timișorene, Timișoara: Editura Helicon, 1993

https://acad.ro/bdar/armembriLit.php?vidT=R

http://www.icpe.ro/files/0/Remus_Radulet.pdf

http://www.agir.ro/univers-ingineresc/numar-10-2009/despre-remus-radulet_2503.html

https://adevarul.ro/stiri-locale/timisoara/povestea-celui-mai-stralucit-absolvent-al-1909501.html

https://www.ctenergeticremusradulet.ro/ro/istoric

https://gheorghe.manolea.ro/2011/05/07/remus-radulet-si-cuvintele-de-imprumut-2/

https://www.gds.ro/Local/2010-05-08/Remus-Radulet-si-cuvintele-de-imprumut/