Aca de Barbu, soprană română

Aca de Barbu (n. 31 iulie 1893, Sighișoara, județul Mureș – d. 21 martie 1958, București) a fost o soprană română.
Fiica lui Sever de Barbu, funcționar de bancă în Reghin, Aca de Barbu a început studiile muzicale la Conservatorul din Târgu Mureș. În 1910, a fost admisă direct în anul al doilea la Academia de Muzică din Viena, însă, din cauza dificultăților financiare, a fost nevoită să renunțe după doi ani. Ulterior, s-a pregătit în particular cu profesorul Filip Forsten.

Sursa foto: https://www.pexels.com/photo/gray-theater-seat-63328

În 1914, a semnat un contract cu Opera din Hamburg și a evoluat apoi pe diverse scene, printre care: Karlstheater, Baden bei Wien, Teplitz-Schönau, Grün și Volksoper din Viena. Între 1922 și 1933, a fost prim-solistă a Operei din Cluj-Napoca. După această perioadă, s-a stabilit la București împreună cu soțul ei, juristul Nicolae Bireescu, și a cântat la Opera din București până în 1945. La 1 septembrie 1945, a fost pensionată în mod abuziv.

În urma unui memoriu adresat autorităților, la 13 februarie 1946 a fost angajată la nou-înființata Operă din Timișoara, creată prin decret regal de Regele Mihai I la 30 martie 1946. A devenit directorul instituției și a regizat primul spectacol, Aida de Giuseppe Verdi, jucat la 27 aprilie 1947 și transmis prin megafoane în Piața Operei din Timișoara. A condus Opera din Timișoara până în 1956, când a fost îndepărtată din cauza originii sale considerate „nesănătoase”. A continuat să predea la Conservatorul din București până la moartea sa.

Bibliografie
George Marcu (coord.), Dicționarul personalităților feminine din România, Editura Meronia, București, 2009.