Aage Niels Bohr, fizician danez, laureat al Premiului Nobel în 1975

Aage Niels Bohr (n. 19 iunie 1922, Copenhaga, Danemarca – d. 8 septembrie 2009, Copenhaga, Danemarca) a fost un fizician nuclear danez care a marcat semnificativ domeniul structurii nucleului atomic. În 1975, a primit Premiul Nobel pentru Fizică alături de Ben Roy Mottelson și James Rainwater pentru descoperirile lor fundamentale legate de mișcarea colectivă a particulelor în nucleele atomice.

Bohr s-a născut la Copenhaga, Danemarca, pe 19 iunie 1922. A urmat o carieră academică remarcabilă, studiind fizica la Universitatea din Copenhaga sub îndrumarea tatălui său, celebrul fizician Niels Bohr.

Un moment crucial al carierei sale a fost colaborarea cu Ben Mottelson și Leo James Rainwater în 1948. Împreună, au elaborat o monografie exhaustivă a cunoștințelor existente despre structura nucleului, intitulată „Mișcarea unei singure particule” (primul volum, publicat în 1969) și „Deformări nucleare” (al doilea volum, apărut în 1975). Lucrarea lor la acest proiect amplu și colaborarea fructuoasă în domeniul teoriei nucleare i-au adus meritul de a primi Premiul Nobel pentru Fizică în 1975.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Aage_Niels_Bohr#/media/Fi%C8%99ier:Aage_Bohr.jpg

Cercetările lui Bohr, Mottelson și Rainwater au revoluționat înțelegerea mecanicii cuantice a nucleonilor din interiorul nucleelor atomice. Ei au demonstrat cum nucleonii se comportă ca o picătură în rotație și oscilație, contribuind semnificativ la elucidarea structurii complexe a nucleului atomic.

Aage Niels Bohr a rămas activ în domeniul fizicii nucleare până la sfârșitul vieții sale, decedând la Copenhaga pe 8 septembrie 2009. Moștenirea sa științifică continuă să inspire generații de fizicieni și să contribuie la progresul cunoașterii despre universul microscopic.

Aage Niels Bohr a avut cinci frați, dintre care doi au murit la o vârstă fragedă.
S-a căsătorit cu Marietta Soffer în 1950 și au avut trei copii.

A urmat liceul la Sortedam Gymnasium din Copenhaga.
A studiat fizica la Universitatea din Copenhaga și a obținut doctoratul în 1954.
A lucrat ca asistent al tatălui său la Proiectul Tube Alloys (proiectul britanic al bombei atomice) în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
A devenit membru al Institutului pentru Studii Avansate din Princeton în 1948.
S-a întors la Copenhaga în 1950 și a lucrat la Institutul Niels Bohr, unde a devenit director după moartea tatălui său în 1962.
A predat fizica la Universitatea din Copenhaga din 1956 până la pensionare în 1992.

A primit Premiul Nobel pentru Fizică în 1975, împreună cu Ben Roy Mottelson și James Rainwater, „pentru descoperirea legăturii dintre mișcarea colectivă și mișcarea particulelor în nucleele atomice și dezvoltarea teoriei structurii nucleului atomic bazată pe această legătură”.
A contribuit semnificativ la modelul picăturii de lichid al nucleului atomic și la modelul cochiliei.
A lucrat cu Mottelson pentru a compara teoria cu datele experimentale și a demonstrat un acord strâns între cele două.
Cercetările sale au stimulat multe noi studii teoretice și experimentale.
A primit numeroase premii și distincții:

• Premiul Dannie Heineman pentru Fizică Matematică (1960)
• Premiul Atomi pentru Pace (1969)
• Medalia HC Ørsted (1970)
• Medalia și Premiul Rutherford (1972)
• Medalia John Price Wetherill (1974)
• Medalia Ole Rømer (1976)
• Doctor honoris causa la Institutul Norvegian de Tehnologie (1972)
• Membru al Academiei Norvegiene de Științe și Litere (din 1980)
• Membru al Academiei Americane de Arte și Științe
• Membru al Societății Americane de Filosofie
• Membru al Academiei Naționale de Științe a Statelor Unite
  

A murit la Copenhaga pe 8 septembrie 2009, la vârsta de 87 de ani.

A fost un fizician nuclear de renume, care a adus o contribuție semnificativă la înțelegerea structurii nucleului atomic.
Cercetările sale au avut un impact major asupra fizicii nucleare și au condus la multe noi descoperiri.
Este considerat unul dintre cei mai importanți fizicieni ai secolului XX.