S-a întâmplat în 18 iunie 1848
de Nicolae Uszkai, Brașov

S-a întâmplat în 18 iunie 1848: Guvernul provizoriu decretează organizarea unui Corp de dorobanţi şi panduri (armată populară), sub comanda lui Gheorghe Magheru, numit căpitan-general. Una dintre primele măsuri ale revoluţiei a fost să-şi asigure o forţă armată devotată. La 14/26 iunie guvernul a decretat ca steagul naţional să aibă trei culori: albastru, galben şi roşu, cu deviza Dreptate-Frăţie. În aceeaşi zi s-a decretat şi înfiinţarea gărzii naţionale, atât în Bucureşti cât şi în toată ţara. Comandantul gărzii din Bucureşti a fost numit colonelul Scarlat Creţulescu, un liberal moderat, care a sabotat organizarea gărzii şi apoi a fugit în Austria. Pentru că în ţară nu era nici o manufactură de armament, guvernul a făcut apel la populaţie ca să împrumute statului puşti cu care să înarmeze garda naţională.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Magheru#/media/Fi%C8%99ier:Gheorghe_Magheru_(1).jpg

Deoarece numărul puştilor procurate pe diferite căi era mic, peste o săptămână guvernul a dat ordin comandantului gărzii din Bucureşti să angajeze meşteri fierari spre a-i făuri două mii de lănci. Necesitatea înarmării cu puşti a gărzii naţionale din Bucureşti a silit guvernul să ia toate armele din depozitul regimentului al treilea, în locul lui Scarlat Creţulescu, fugit, a fost numit la 2/14 iulie comandant al gărzii naţionale din Bucureşti locotenentul Deivos, înlocuit peste câteva zile de maiorul Teologu, ambii devotaţi cauzei revoluţiei.

Deoarece organizarea gărzii naţionale mergea încet şi era nevoie de numeroase forţe armate pentru apărarea şi extinderea revoluţiei, s-a hotărât la 18/30 iunie organizarea unui corp de dorobanţi şi panduri voluntari sub comanda lui Gheorghe Magheru, numit căpitan general. Peste câteva zile, Gheorghe Magheru devenea şi inspector al tuturor gărzilor naţionale din ţară.

Organizarea acestei miliţii a mers foarte încet. De-abia peste zece zile se decreta ca două treimi din dorobanţii fiecărui judeţ să fie gata de a fi convocaţi, împreună cu cât mai mulţi voluntari „de orice clasă, naţie şi religie”, urmând a se forma regimente de câte 2.000 de oameni. Emigraţia polonă, în speranţa că prin mişcarea revoluţionară română va extinde revoluţia şi în Polonia, a trimis în iulie pe colonelul Zablocki să ajute la organizarea acestei miliţii. De-abia la începutul lui august Magheru se afla la Râmnicu Vâlcea, de unde a convocat dorobanţii şi voluntarii taberei pe care urma să o organizeze la Râureni, un sat pe malul Oltului, la câţiva km spre sud.

Articolul complet aici: https://jurnalspiritual.eu/s-a-intamplat-in-18-iunie-1848/