Ştefan Augustin Doinaş, poet, eseist, traducător, deținut politic, academician și politician român, senator

Ștefan Augustin Doinaș (născut Ștefan Popa, 26 aprilie 1922, județul Arad – 25 mai 2002, București) a fost poet, eseist, traducător, deținut politic, academician și senator român. Membru marcant al Cercului literar de la Sibiu, Doinaș este una dintre figurile emblematice ale literaturii române din secolul XX.

Mai multe detalii

Stefan Augustin Doinas, scriitor roman.

 Doinas-simandan.jpg: Uciov derivative work: Ionutzmovie (talk) – File:Doinas-simandan.jpg

• CC BY-SA 3.0
• Fișier:Stefan Augustin Doinas.jpg
• Creată: 27 noiembrie 2011
• Încărcată: 27 noiembrie 2011

Viața lui Ștefan Augustin Doinaș nu a fost doar o poveste de creație și suferință, ci și o poveste de iubire rară, aproape mitologică. Dragostea dintre el și Irinel Liciu, fosta prim-balerină a Operei Române, a început cu o poezie scrisă pe un măr și a traversat decenii de poezie, balet, persecuții, boală, onoruri și în cele din urmă – moarte.

Poetul a murit la Spitalul Fundeni, în seara zilei de 25 mai 2002, în urma unui infarct survenit la finalul unei operații. Deși suferea de cancer, ar fi putut lupta mai departe, însă inima i-a cedat. La scurt timp după ce a fost anunțată de medici, Irinel Liciu a venit la spital, și-a luat rămas bun, apoi s-a întors acasă, s-a aranjat ca pentru o seară festivă, a scris un bilet de adio, a luat un pumn de somnifere și a murit în liniște, în camera lui Doinaș. A fost găsită a doua zi dimineață.

Pentru prima oară în istoria recentă a Bisericii Ortodoxe Române, Patriarhul a acordat o dezlegare canonică pentru ca Irinel Liciu să fie înmormântată creștinește, alături de soțul ei, în cimitirul Bellu, în ciuda sinuciderii. Au plecat împreună, așa cum trăiseră – în discreție, în noblețe, în iubire profundă.

Activitatea literară a lui Ștefan Augustin Doinaș acoperă poezie, eseistică, traduceri, proză și teatru. A debutat editorial în 1964 cu volumul Cartea mareelor și a publicat ulterior zeci de titluri notabile, printre care:

Volume de poezie:

• Omul cu compasul, Seminția lui Laokoon, Papirus, Hesperia, Interiorul unui poem, Lamentații, Aventurile lui Proteu, Vânătoare cu șoim.

Eseuri și critică literară:

• Lampa lui Diogene, Poezie și modă poetică, Orfeu și tentația realului, Lectura poeziei, Măștile adevărului poetic.

Literatură pentru copii:

• Povești cum altele nu-s, Povestea celor zece frați.

Teatru:

• Brutus și fiii săi – tragedie (1996).

Proză:

• T de la Trezor (2000).

A fost și un strălucit traducător, aducând în limba română operele unor autori precum Goethe (Faust), Mallarmé, Hölderlin, Paul Valéry, Papini, Guillen, Benn și alții.

În anul 1992 a devenit membru titular al Academiei Române. În aceeași perioadă, s-a implicat în viața politică post-decembristă și a fost ales senator din partea Alianței Civice, în legislatura 1992–1996.