Jurnal FM 
Zoe Dumitrescu Bușulenga, cercetător, critic și istoric literar, eseist, filozof al culturii și pedagog român
#Postat de Carmen Vintu on mai 5, 2026
Zoe Dumitrescu Bușulenga s-a născut la 20 august 1920 și a fost o personalitate remarcabilă a culturii și vieții publice din România. Fiica juristului Nicolae Dumitrescu și a Mariei Apostol, filolog, a avut o carieră amplă și complexă, activând ca cercetător, critic și istoric literar, eseist, filozof al culturii, pedagog și om politic.
A fost membră a Partidului Comunist Român din 1966, a făcut parte din Comitetul Central al partidului între 1969 și 1974 și a fost deputat în Marea Adunare Națională în două mandate consecutive (1975–1980 și 1980–1985). După 1947, a desfășurat o intensă activitate intelectuală și academică, fiind recunoscută pentru erudiția și contribuțiile sale în domeniul culturii umaniste.
Zoe Dumitrescu Bușulenga a fost membră a Academiei Române, dar și a unor prestigioase instituții culturale din Europa. O fină cunoscătoare a Bibliei și a tradiției creștine, după 1989 s-a apropiat tot mai mult de viața monahală, retrăgându-se la Mănăstirea Văratec, unde a devenit „Maica Benedicta”. A fost înmormântată la Mănăstirea Putna.
Și-a început activitatea editorială în 1949, prin traducerea din limba rusă a „Poemului pedagogic” de Anton Semionovici Makarenko. Ulterior, a devenit autoarea unor lucrări importante de istorie literară, literatură comparată, istoria culturii, eseistică și memorialistică.
Volume publicate (selecție):
-
Ion Creangă, Ed. pentru Literatură, 1963
-
Eminescu, col. „Oameni de seamă”, Ed. Tineretului, 1964
-
Surorile Brontë, 1967
-
Sofocle și condiția umană, Ed. Albatros, 1974
-
Renașterea, umanismul și destinul artelor, Ed. Univers, 1975
-
Eminescu – cultură și creație, Ed. Eminescu, 1976
-
Eminescu și romantismul german, Ed. Eminescu, 1986 (ed. a II-a, Ed. Universal Dalsi, 1999)
-
Eminescu. Viață – Creație – Cultură, Ed. Eminescu, 1989
-
Ștefan Luchian (în colaborare), 1993
-
Muzică și literatură, vol. I–III, împreună cu Iosif Sava, 1986–1994
-
Alte pagini engleze, Ed. Universal Dalsi, 2001
Premii și distincții
-
Premiul special al Uniunii Scriitorilor din România (1986, 1989)
-
Premiul internațional Herder (1988)
-
Premiul „Adelaide Ristori” (1993)
-
Ordinul italian „Al Merito della Repubblica Italiana” în grad de Comandor (1978) și „Mare Ofițer” (1996)
-
Ordinul bulgar „Sf. Chiril și Metodiu” (1977)
-
Ordinul Național „Pentru Merit”, în grad de Ofițer (2003)
