S-a întâmplat în 26 aprilie 1775
de Nicolae Uszkai, Brașov

S-a întâmplat în 26 aprilie 1775: În urma convenţiei încheiate între Imperiul Otoman şi Austria, Bucovina intra în componenţa Imperiului Habsburgic. Răpirea Bucovinei nu face decât să se înscrie în lungul şir de „întâmplări” istorice, menit să demonstreze disprețul marilor puteri față de țările mici, lipsa de principii atunci când e vorba de interese majore, singurul și hotărâtorul argument în relațiile dintre state fiind forța. Și astfel prea catolica suverană a Imperiului Romano-German în cârdășie cu „umbra lui Allah” pe pământ, sultanul otoman, cu asentimentul tacit al cuvioasei Ecaterina a II-a, țarina Rusiei, au dispus de soarta a 70.000 de suflete de români. Mihai Eminescu amintea despre tirstul eveniment: „Fără de lege nepomenita uneltire mișelească, afacere dintre o muiere desfrânată (Maria-Tereza, adică..) și între pașii din Bizanț, vânzarea Bucovinei va fi o veșnică pată pentru împărăția vecină, de-a pururea o durere pentru noi”.

         Moldova de Sus cu ținuturile Sucevei și Cernăuțiului a reprezentat încă de la începutul statalității moldovene (1359) nucleul noului voievodat. Aici vor fi primele capitale ale țării (Siret, Suceava), aici, la Rădăuți, va fi necropola primilor Mușatini și tot aici vor fi ctitorite acele unice podoabe de cultură și artă: mânăstirile bucovinene, prinosul de credință și iubire de țară adus de către un Alexandru cel Bun, Ștefan cel Mare sau Petru Rareș.

       Istoriografia rusă și ucraineană vor susține fără niciun fel de dovezi concludente, dar cu un evident interes politic, că Bucovina ar fi făcut parte în veacurile XI-XII din statul medieval kievean, iar mai apoi, după destrămarea Rusiei kieveane, din cnezatul Haliciului. De aici decurge concluzia istoricilor ruși și ucrainieni că drepturile Rusiei (în subsidiar ale Ucrainei) se bazează pe un pretins drept istoric, invocat de altfel și de Austria habsburgică la 1775, când, după prima împărțire a Poloniei (în urma căreia obținuseră fostul teritoriu al cnezatului Haliciului), au cerut Bucovina în virtutea acelorași pretenții istorice.

        Rossler, autorul teoriei imigraționiste, afirma nici mai mult, nici mai puţin că Bucovina este leagănul poporului ucrainean și că românizarea ucrainienilor s-a produs prin afluxul necontenit al românilor din Transilvania, ajunși acolo din sudul Dunării. Mai mult, nu lipsesc afirmații potrivit cărora celebrele mânăstiri Voroneț, Humor, Arbore, Sucevița, cu splendidele lor fresce, ar fi opera ucrainienilor.

          Cei 416 ani (1359-1775) de stabilitate statală a Moldovei de Sus și de prezență majoritară a populației românești reprezintă argumentele incontestabile ale faptului că, istoricește, Bucovina aparține României. Drept urmare, ideea de a vorbi despre două entități separate, Moldova și Bucovina, este aberantă, destinul ambelor confundându-se practic până în 1775. Cât privește hotarele Bucovinei istorice ele sunt: Ceremus, Colacin și Nistru. Despre Ceremus ne amintește chiar Ion Neculce cum a fost statornicit acest hotar cu prilejul înțelegerii dintre regele Poloniei și logofatul Tautul, când acesta a fost „dăruit” cu șase sate.

 Articolul complet aici: S-a întâmplat în 26 aprilie 1775.

Alte articole găsiţi aici.

Nicolae Uszkai

The post S-a întâmplat în 26 aprilie 1775 appeared first on Jurnal Spiritual.

S-a întâmplat în 26 aprilie 1775 was first posted on aprilie 26, 2021 at 2:22 am.
©2020 „Jurnal Spiritual„. Use of this feed is for personal non-commercial use only. If you are not reading this article in your feed reader, then the site is guilty of copyright infringement. Please contact me at ionutalexpanait@gmail.com