La 15 februarie 1840 s-a născut Titu Maiorescu, ctitorul criticii literare româneşti moderne

Titu Maiorescu, critic literar, estetician şi om politic, fondatorul grupării literare şi politice “Junimea”, întemeietor al criticii româneşti moderne; membru fondator al Societăţii Academice Române şi vicepreşedinte al Academiei Române (1880-1884; 1886-1887), rămâne o personalitate căreia cultura românească clasică îi datorează enorm, el fiind ctitorul criticii literare româneşti moderne.

Născut la Craiova, în 15 februarie 1840, după cursurile liceale şi-a continuat studiile la Academia Theresiane din Viena (1855-1858), formându-şi o cultură solidă şi multilaterală. 

 A obţinut doctoratul în filosofie la Giessen (1859); licenţa în litere şi filosofie la Sorbona (1860) şi în drept (1861), tot la Paris.

Din 1884 a fost profesor de logică şi filosofie la Universitatea din Bucureşti şi rector al acesteia (1892-1897), funcţie din care a demisionat din motive politice (1897).

În 1909 s-a pensionat din învăţământ.

În paralel cu activitatea didactică a profesat şi ca avocat.

Titu Maiorescu a avut un rol deosebit în impunerea unor scriitori ai vremii, ca Ion Creangă, I.L.Caragiale, I. Slavici, Mihai Eminescu, A.D. Xenopol ş.a., prin publicarea şi susţinerea acestora în revista şi cenaclul “Junimii”.

JUNIMEA este o societate culturală înfiinţată la Iaşi în 1863, de către: Titu Maiorescu, P. P. Carp, V. Pogor, Iacob Negruzzi, Th. Rosetti; în 1867, apare revista Convorbiri literare.
A fost membru al Societăţii Academice Române (20 iulie 1867), fiind unul dintre întemeietorii acesteia, şi vicepreşedinte al Academiei Române (15 aprilie 1880 – 5 aprilie 1884; 5 aprilie 1886 – 28 martie 1887).

Titu Maiorescu a avut şi o intensă activitate politică, fiind membru marcant al Partidului Conservator (pe care l-a condus între anii 1913-1914). 

A ocupat diferite funcţii: deputat, în 1871 şi 1878; agent diplomatic al României la Berlin (1876); ministru al cultelor şi instrucţiunii publice (1874-1876).

Activitatea sa de critic literar şi estetician cuprinde două perioade, din care mai importantă este considerată cea dintre anii 1866-1874.

S-a stins din viaţă în 18 iunie 1917.