Nicolae Ursu, compozitor român, profesor, folclorist și dirijor de coruri
#Postat de Carmen Vintu on iunie 4, 2026
Nicolae Ursu, (4 iunie 1905, Șanovița – 10 februarie 1969, Timișoara), a fost un profesor, compozitor, folclorist și dirijor de coruri din Banat, cunoscut pentru contribuțiile sale în muzica corală și etnomuzicologie.
S-a născut într-o familie de muzicieni în satul Șanovița, județul Timiș (pe atunci Sziklas, în Austro-Ungaria). Tatăl său, Nicolae, și bunicul său cântau în strană, iar mama, Livia, provenea dintr-o familie legată de renumitul Cor de la Chizătău.
Încă din copilărie a primit lecții de armonie și orgă bisericească de la preotul Gustav Dietel din Ghizela. La 13 ani a devenit elev al liceului din Lugoj, avându-l ca mentor pe marele compozitor și dirijor bănățean Ion Vidu, care i-a influențat profund viziunea muzicală și interesul pentru folclor. Sub îndrumarea lui Vidu, Ursu a primit premii pentru performanță, bani pe care i-a folosit pentru a-și cumpăra un flaut și pentru a-și continua studiile muzicale.

Sursa foto: AI
A urmat simultan Facultatea de Drept și Conservatorul – secția compoziție la Cluj, obținând două diplome universitare și un certificat suplimentar în pedagogie, metodică, etnografie și folclor. În 1929 a obținut titlul de doctor în drept, dar nu a practicat ca jurist. În 1930 s-a căsătorit cu Magdalena Herțeg, având doi fii.
A fost premiat de Academia Română în 1942 pentru activitatea sa folclorică, didactică și corală. A contribuit la viața culturală din Banat ca membru fondator al Institutului Social Banat-Crișana și al ASTRA bănățeană din Timișoara, inspector pentru etnografie și folclor (1947), secretar general al Asociației Corurilor și Fanfarelor din Banat (1937-1948) și membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România.
S-a stins din viață la 63 de ani, la Timișoara, după ce a fost supus prea târziu unei intervenții chirurgicale.
Încă din studenție, Ursu a cules cântece, hore, doine și colinde, transcriindu-le pentru cor în Caietul de coruri pe melodii populare, apreciat de maeștri ca Sabin Drăgoi și Tiberiu Brediceanu.
A predat muzica la gimnazii și licee din Cluj și Timișoara. Între 1946 și 1950 a fost profesor titular la Conservatorul din Timișoara la catedra de teorie, solfegii, armonie și folclor. Din 1950 a predat teorie și armonie la Liceul de Muzică din Timișoara, revenind în 1962 la Institutul de Muzică al Universității timișorene.
A fost pasionat de muzica bisericească, înființând și conducând numeroase coruri, printre care: corul din Șanovița, Corul bărbătesc de la Protopopiatul Cluj (1933), Corul Lyra CFR Timișoara (1937-1942), Corul PTTR, Corul Doina Banatului din Iosefin (1943-1946) și Corul de la Catedrala Mitropolitană Timișoara (1946-1960).
Nicolae Ursu a fost unul dintre cei mai prolifici compozitori de coruri din Banatul secolului XX și un valoros publicist și cercetător muzical. A compus muzică simfonică, de cameră, corală, vocală și pentru fanfară, și a scris sute de articole, studii și recenzii.
Culegeri de folclor:
- Contribuțiuni muzicale la monografiile comunei Sârbova (1939), Măguri (1940), Ohaba-Bistra (1956)
- Cântece și jocuri populare din Valea Almăjului (1958)
- Cântece și jocuri populare bănățene (1969)
- Folclor muzical din Transilvania și Banat, ediție îngrijită de Rodica Giurgiu (1983)
Suite corale:
- Suita I „Cărășana”
- Suita a II-a „Pastorala”
- Suita a III-a „Ceremoniala”
- Suita a IV-a „Orăvițana”
Muzică bisericească:
- Piese pentru cor mixt din Liturghie și alte ceremonii
- Zece colinde și cântece de stea (Timișoara, 1938)
Melodii populare armonizate pentru cor:
- „Urâtu mă duce-n lume”
- „Toată lume-ar vrea să mor”
- „Eu cu dor, mândra-i cu jele”
- „Eu la joc, mama la joc”
- „La mândra cu casa-n colț”
- „Cucule, de unde vii?”
Jurnal FM 