George Astaloș, poet, romancier și dramaturg român

George (Gheorghe) Astaloș (4 octombrie 1933, București – 27 aprilie 2014, București) a fost un poet, romancier și dramaturg român, care a trăit în Paris. Este cunoscut pentru contribuțiile sale remarcabile în domeniul literaturii române și pentru lucrările sale ce au fost traduse și publicate internațional.

Sursa foto: AI

Sursa foto: https://www.facebook.com/100067395624597/posts/4-octombrie-1933-s-a-născut-george-astaloș-poet-romancier-și-dramaturg-romângeor/1126167532973090/

Astaloș a absolvit Școala de Ofițeri topogeodezi în 1953, dar a ales să demisioneze din armată pentru a se dedica complet scrisului. A debutat literar în 1948, publicând poezie într-o revistă școlară. Cariera sa literară s-a extins pe multiple domenii: poezie, roman, teatru, eseu, memorialistică și teorie literară. De-a lungul carierei sale, a fost activ și în critica literară, publicând peste 200 de studii și articole.

Adevăratul debut dramaturgic al lui George Astaloș a avut loc în 1968/1969 la Teatrul Cassandra din București cu piesa „Vin soldații”. Aceasta a fost un moment important în cariera sa, iar piesa a fost jucată pe mari scene din întreaga lume, inclusiv în Paris, Londra, New York, și altele. Astaloș a fost autorul teoriei pluridimensionalității teatrului (Teatrul Floral-Spațial).

În 1971, la congresul PEN Clubului Internațional din Piran, Slovenia, președintele Pierre Emmanuel i-a oferit o bursă a Academiei Franceze. Astaloș s-a stabilit definitiv la Paris, iar în 1976 a primit cetățenia franceză.

George Astaloș este autorul a peste 40 de volume de poezie, proză, teatru, eseuri, memorii și corespondență, cărțile sale fiind publicate în România, Franța, Italia, Portugalia, Statele Unite, Germania și altele. De asemenea, a fost redactor-șef al revistei plurilingve „Nouvelle Europe” din 1972. Printre lucrările sale notabile se numără:

• Vin soldații și alte piese (1970)
• La Pluridimensionalite du theatre (Bruxelles, 1973)
• Bordel a merde (1975)
• Theatre-art referential (1976)
• Chants de revolte (Paris, 1992)
• Ecuația tăcerii (București, 1996)
• Robespierre (Turnu Severin, 1991)
• Exil. Memoriile unei memorii (Casa Radio, 2003)
• Herr Hauptmann (București, 2004)

De asemenea, lucrările sale au fost incluse în peste 20 de antologii de poezie și teatru din Europa și America de Nord. Astaloș a scris și un microdicționar argotic de aproximativ 1000 de articole.

Distincții

• Bursă a Academiei Franceze (1971)
• Cetățenia franceză (1976)
• Premii pentru activitatea sa literară și dramatică, inclusiv Premiul Uniunii Scriitorilor și altele.