Jean de La Fontaine, poet, dramaturg și prozator francez

Jean de La Fontaine (8 iulie 1621, Château-Thierry – 13 aprilie 1695, Paris) a fost un poet, dramaturg și prozator francez, renumit mai ales pentru fabulele sale. Membru al Academiei Franceze, La Fontaine a influențat profund literatura franceză și universală.

S-a născut în Champagne, într-o familie înstărită, dar nu nobilă. Tatăl său, Charles de La Fontaine, era maestru de vânătoare, iar mama sa, Françoise Pidoux. Jean, primul copil al familiei, a studiat la colegiul din Reims și, inițial, la Oratoriu și Seminarul Saint-Magloire. În 1642 a renunțat la vocația religioasă și a început studiile de drept.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Jean_de_La_Fontaine#/media/Fișier:Henri_Millot_-Jean_de_La_Fontaine–A_II_792-_Finnish_National_Gallery.jpg

În 1647 s-a căsătorit cu Marie Héricart, dar după nașterea fiului lor, Charles, s-a întors la Paris, unde a intrat în cercurile literare și mondene. În 1649 a obținut diploma de avocat.

La Fontaine a debutat în literatură în 1654 cu comedia L’Eunuque, inspirată de Terențiu, fără succes major. În 1657 a scris versuri dedicate lui Nicolas Fouquet, importantul ministru al finanțelor. Protecția lui Fouquet i-a permis să primească o pensie și să scrie poeme și opere literare, precum Adonis și Le Songe de Vaux.

După arestarea lui Fouquet, La Fontaine și-a găsit noi protectori: ducele de Bouillon și mai târziu ducesa Marguerite de La Sablière.

Apogeul literar (1664–1679)

• 1664 – Publică primul volum important, Contes, și este înnobilat.
• În anii următori, publică povestiri și fabule în vers, inclusiv Fables choisies, dedicate Delfinului Franței, explicând că folosește animalele pentru a învăța oamenii.
• Stilul său combină lirismul cu critica morală și socială, prin fabule precum „Greierele și furnica”, „Corbul și vulpea” sau „Lupul și mielul”.
• A scris și lucrări diverse: romane mitologice, poezii creștine și piese de teatru.

În 1684, după o perioadă de contestații, La Fontaine a devenit membru al Academiei Franceze. A participat activ la ședințe și a fost implicat în polemici literare importante, susținând principiile „clasicilor” și apărarea privilegiilor academiei.

Ultimii ani ai vieții i-au fost marcați de pierderea protectoarei și a sănătății fragile, probabil afectată de tuberculoză. În 1695, La Fontaine a murit la 74 de ani și a fost înmormântat lângă Molière, iar în 1817 rămășițele lor au fost mutate la Cimitirul Père-Lachaise, alături.

Jean de La Fontaine este faimos pentru 12 cărți de fabule (1668–1694), inspirate din Esop, Fedru și tradiții populare. Prin fabulele sale, a criticat moravurile sociale și a introdus versul liber în literatura franceză. Operele sale au influențat literatura europeană și fabula românească, prin autori precum Ion Heliade-Rădulescu sau Grigore Alexandrescu.

Fabule celebre:

• Greierele și furnica
• Corbul și vulpea
• Lupul și mielul
• Vulpea și barza

Lucrări importante:

• L’Eunuque (1654)
• Contes (1664)
• Fables choisies (1668–1679)
• Poème du Quinquina (1682)
• Les Compagnons d’Ulysse (1690)
• Fables, livre XII (1693).