Virgil Gligor, medic român veterinar

Virgil Gligor (11 aprilie 1918, Turdaș, Alba – 28 ianuarie 1977, București) a fost un medic veterinar, cercetător și profesor universitar român, specialist în igiena animalelor domestice și ameliorarea porcinelor, considerat fondatorul științei zooigienei în România. A fost membru corespondent al Academiei Române din 1963 și membru titular al Academiei de Științe Agricole și Silvice din 1969, fiind recunoscut și internațional ca membru al Academiei de Științe din New York, al Societății Regale de Medicină din Londra și al Societății Internaționale de Igienă Animală.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Virgil_Gligor#/media/Fișier:Logo_of_the_Romanian_Academy.png

Sursa foto: AI

S-a născut în comuna Turdaș, județul Alba, și a urmat școala primară în satul natal, continuând liceul la Alba-Iulia, pe care l-a absolvit în 1937. În același an s-a înscris la Facultatea de Medicină Veterinară din București, pe care a finalizat-o în 1943. După absolvire, a lucrat ca medic veterinar de plasă în județele Turda și Sălaj, în perioada dificilă de după al Doilea Război Mondial. În 1949, la numai 28 de ani, a fost numit director al Institutului de Cercetări Zootehnice din București, funcție pe care a deținut-o timp de două decenii, fiind singurul director din acea perioadă care nu a fost înlocuit după o scurtă perioadă.

Paralel cu activitatea de cercetare, a predat la catedra de Igiena animalelor domestice din cadrul Facultăților de Medicină Veterinară și Zootehnie din București, devenind profesor titular în 1961 și menținând această poziție până în 1977. A fost de asemenea ministru adjunct la Ministerul Agriculturii între 1955-1957 și 1961-1962, contribuind semnificativ la dezvoltarea politicilor de ameliorare a animalelor.

Activitatea științifică a lui Virgil Gligor s-a concentrat pe ameliorarea raselor de porci din România, introducerea rasei Landrace și crearea Porcului Negru de Dobrogea, precum și pe cercetarea influenței microelementelor, a mortalității embrionare și a circuitului fierului la scroafe și purcei. A fost fondatorul și promotorul zooigienei în România, desfășurând cercetări asupra microclimatului din adăposturi, influenței temperaturii asupra creșterii animalelor, principiilor igienice în construcțiile zootehnice, calității apei și stabulației libere. De asemenea, a coordonat lucrări de sinteză majore, precum Zootehnia României și Igiena animalelor domestice, punând bazele învățământului superior și materialelor didactice pentru zootehnie.

Printre lucrările sale importante se numără Creșterea, hrănirea, întreținerea și igienizarea porcilor (1954), Creșterea porcilor (1961, în colaborare cu A. Radu), Metode pentru crearea de noi tipuri și rase de animale (1965), Igiena animalelor domestice (1965 și 1971), Principii de igienă în construcțiile zootehnice (1975) și volumul I al Zootehniei României (1969). De asemenea, a publicat numeroase studii științifice privind ameliorarea porcinelor, microclimatul adăposturilor și calitatea apei în fermele zootehnice.

Virgil Gligor a fost recunoscut ca una dintre personalitățile marcante ale științelor agricole din România, aducând contribuții esențiale în ameliorarea porcinelor, dezvoltarea zooigienei și organizarea cercetării zootehnice. Prin activitatea sa, a influențat fundamental atât cercetarea, cât și învățământul superior în domeniul zootehniei și al medicinei veterinare, primind numeroase distincții și recunoașteri naționale și internaționale.