El Greco, pictor spaniol de origine greacă

El Greco (Δομήνικος Θεοτοκόπουλος, Domênikos Theotokópoulos, 1 octombrie 1541, Heraklion – 7 aprilie 1614, Toledo) a fost un pictor manierist spaniol de origine greacă, cunoscut pentru stilul său unic și misterios, precum și pentru biografia incompletă. Cele mai cunoscute lucrări ale sale sunt picturile religioase și portretele, deși a lucrat și în sculptură și arhitectură, domenii în care contribuțiile sale au fost mai puțin remarcate.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/El_Greco#/media/Fișier:El_Greco_-Portrait_of_a_Man-_WGA10554.jpg

Domênikos Theotokópulos s-a născut în Candia (azi Heraklion, Creta), pe atunci sub dominație venețiană. Numele său înseamnă „fiul Maicii Domnului”. La vârsta de 25 de ani era deja pictor specializat în miniaturi pe lemn și fresce, semnătura sa fiind păstrată într-un act notarial din 1566.

În 1568 se află la Veneția, probabil ca ucenic în atelierul lui Tiziano, iar doi ani mai târziu îl întâlnește la Roma pe Tintoretto, devenind discipolul său. Beneficiind de recomandările lui Giulio Clovio, primește comenzi de la cardinalul Alessandro Farnese și devine membru al „Academiei Sfântul Luca” din Roma în 1572. Relațiile tensionate cu colegii îl determină să părăsească Italia și să se stabilească în Spania.

Sosind la Toledo în 1577, primește comenzi pentru altare și picturi de sacristie, realizând printre altele „El Espolio” (1577-1579), care îi aduce recunoașterea. Spaniolii îl numesc „El Greco” (forma italiană „Greco”), deși el își semnează lucrările cu numele său grec și adesea adaugă „cretan”.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Fișier:El_Greco_View_of_Toledo.jpg

În Toledo i se naște fiul Jorge Manuel cu Jeronima de las Cuevas, dar nu se căsătorește niciodată. Deși regele Filip al II-lea îl cheamă la Madrid pentru comenzi, pictorul se întoarce la Toledo în 1583, unde își continuă activitatea artistică intensă și colaborările cu negustori de artă. În 1589 închiriază palatul marchizei de Villen, însă problemele financiare îl vor urmări în ultimii ani.

El Greco a murit la 7 aprilie 1614, fiind înmormântat în cripta mănăstirii Santo Domingo el Antiguo din Toledo, ale cărei altare le pictase. Moștenirea sa a inclus aproximativ 200 de tablouri și o bibliotecă impresionantă.

Picturile sale, cu personaje alungite și priviri extatice, au fost interpretate uneori eronat ca expresie a astigmatismului sau a dezechilibrului, dar ele reflectă originalitatea și viziunea sa artistică. Opera sa a fost uitată până în secolul XIX, dar mai târziu a influențat artiști ca Velázquez, Delacroix, Millet, Manet și Picasso, devenind un reper pentru expresionismul german și avangarda secolului XX.

El Greco a rămas ortodox până la moarte, păstrând legătura cu cultura greacă și semnând operele sale în alfabetul grecesc. Biblioteca sa conținea texte religioase și literatură clasică greacă, iar legăturile cu comunitatea greacă au continuat până la sfârșitul vieții sale. Teoria convertirii sale la catolicism nu este susținută de dovezi convingătoare.