Petre Bucșa, poet, prozator și traducător român

Petre Bucșa (n. 11 martie 1919, sat Deleni, comuna Petreștii de Jos, județul Cluj – d. 9 mai 2006, Cluj-Napoca) a fost poet, prozator și traducător român, membru al Uniunii Scriitorilor din România. A publicat uneori sub pseudonimele Petre Bucșia sau Barbu Petreanu și a fost supranumit de critica literară „poetul Apusenilor”.

Sursa foto: AI

S-a născut în satul Indol (astăzi Deleni), într-o familie de țărani, Petru și Maria Bucșa. Copilăria și adolescența sa au fost marcate de dificultăți materiale și tragedii: fratele său Ion a murit pe front la Stalingrad, iar fratele Horia a decedat la 16 ani din cauza exploziei unui proiectil rămas după război.

A urmat primele patru clase de liceu la Liceul „Regele Ferdinand” din Turda, lucrând în vacanțe la minele de aur din Baia de Arieș pentru a-și susține studiile. Și-a continuat pregătirea pedagogică la Școlile Normale din Abrud și Cluj, iar după Dictatul de la Viena (1940) s-a refugiat și a absolvit Școala Normală din Deva, promoția 1941. Ulterior, a finalizat Facultatea de Științe Juridice a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj în 1954.

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Petre Bucșa a fost sublocotenent de rezervă în Batalionul 12 Vânători de Munte, participând la campania pentru eliberarea Transilvaniei de Nord și luptând pe fronturile din Ungaria și Cehoslovacia, până în Munții Tatra. A fost grav rănit la Banská Bystrica. Experiențele de război au inspirat proza sa memorialistică.

După război, a lucrat în învățământ ca profesor și director de școală, apoi a ocupat funcții administrative ca inspector și inspector-șef al Secției Regionale de Învățământ și Cultură. A fost lector la Institutul de Perfecționare a Cadrelor Didactice.

Din 1962 a fost director al Liceului „Ady-Șincai” din Cluj-Napoca, iar între 1972 și 1980 a condus Teatrul Național din Cluj-Napoca. Un moment remarcabil al vieții sale a fost participarea la înmormântarea lui Lucian Blaga la Lancrăm, în 9 mai 1961, sfidând supravegherea organelor de Securitate.

Debutul său publicistic a avut loc la începutul anilor ’40 în reviste precum Luceafărul, Universul literar sau Pagini literare. Debutul editorial s-a consemnat în 1943 cu volumul de versuri Cetini mohorâte.

Opera poetică tratează teme precum dragostea de țară, drama istorică a Transilvaniei, cultul eroilor naționali (Horea, Avram Iancu) și meditații asupra trecerii timpului. Proza sa este realistă și memorialistică, evidențiind drama țăranului român confruntat cu războiul și colectivizarea.

Poemul La Ocoliș în făgădău (1943) surprinde suferința românilor din Apuseni după trasarea noii frontiere pe Dealul Feleacului în 1940, fiind considerat un „cântec de jale și revoltă”.

Operă

Volume de poezie

• Cetini mohorâte, Editura Detunata, Zlatna, 1943
• De n-ar veni noaptea…, Editura pentru Literatură, București, 1969
• Ceremonii, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1978
• Cutremurul cuvintelor, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1982
• Mereu iubirea, Editura Eminescu, București, 1988
• Însoritele izvoare, Editura Ion Creangă, București, 1989
• Trecând prin anotimpuri (antologie), Cartea Românească, 1990
• Transparențe, Editura Porto-Franco, Galați, 1993
• Melancolii policrome (1941-1984), Editura Mesagerul, Cluj-Napoca, 1994
• Cad negurile, Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 1999

Proză

• Dincolo de uitare, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1984
• Când cocoșii uitară să mai cânte, Editura Mesagerul, Cluj-Napoca, 1998

Traduceri și colaborări

• Stiletul, roman de A. Rîbakov (în colaborare cu Marcel Gafton)
• Sherlock Holmes, piesă de teatru (în colaborare cu Horia Bucșa).