2 martie 1716 – Apariția lucrării „Descriptio Moldaviae” de Dimitrie Cantemir

La 2 martie 1716 apărea celebra lucrare a lui Dimitrie Cantemir, Descriptio Moldaviae, prima monografie geografică a românilor, redactată în limba latină la solicitarea Academiei din Berlin. Opera, cunoscută și sub titlul complet Descriptio antiqui et hodierni status Moldaviae („Descrierea stării de odinioară și de astăzi a Moldovei”), a fost scrisă între anii 1714–1716, în perioada în care autorul se afla în Rusia.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Descriptio_Moldaviae#/media/Fișier:Descriptio_Moldaviae,_1771-coperta.jpg

Lucrarea are un pronunțat caracter enciclopedic și oferă o imagine amplă asupra Moldovei din perspectivă geografică, politică, administrativă, socială, lingvistică și etnografică. Cantemir, domnitor al Moldovei în 1696 și 1710–1711, valorifică atât experiența sa politică, cât și vasta cultură umanistă pentru a realiza o analiză riguroasă și documentată.

Cartea este structurată în trei părți distincte. Prima parte prezintă cadrul natural al Moldovei — munții, râurile, câmpiile, flora și fauna — și include prima hartă cunoscută a Moldovei, realizată chiar de autor. Sunt descrise, de asemenea, orașele și fostele capitale ale țării.

A doua parte tratează organizarea politică și administrativă: instituțiile statului, modul de înscăunare a domnilor, dar și tradițiile și obiceiurile legate de naștere, logodnă, nuntă și înmormântare.

Ultima parte este dedicată limbii și spiritualității moldovenilor. Cantemir analizează graiul, trăsăturile morale ale locuitorilor și oferă o amplă prezentare a credinței ortodoxe, susținând autenticitatea acesteia și afirmând că Moldova nu a cunoscut erezii.

Deși manuscrisul era pregătit pentru a fi trimis la Berlin în 1716, din motive încă neclare, autorul nu l-a expediat. După moartea sa, în 1723, documentul a trecut printr-un traseu complicat în Europa, ajungând în cele din urmă la savanți care i-au recunoscut valoarea. Prima traducere și publicare au avut loc în limba germană, în anii 1769–1770, la peste jumătate de secol de la finalizarea operei. Au urmat ediții în rusă (1789), greacă (1819) și română (1825, la Mănăstirea Neamț, sub titlul „Scrisoarea Moldovei”), precum și numeroase alte ediții și traduceri în secolele următoare.

„Descriptio Moldaviae” rămâne una dintre lucrările fundamentale ale culturii române. Între alte opere importante ale lui Cantemir se numără „Divanul sau Gâlceava înțeleptului cu lumea” (1698), „Istoria ieroglifică” (1703–1705), „Istoria creșterii și descreșterii Curții Otomane” (1714–1716) și „Hronicul vechimii a romano-moldo-vlahilor” (1719–1722), lucrări care confirmă statura sa de savant european și spirit enciclopedic al epocii.