Grigore Florescu, istoric român

Grigore Florescu (născut în 1892, la Poroina Mare, județul Mehedinți – decedat în 1960, la Slobozia) a fost un istoric român de prestigiu, specializat în arheologia și epigrafia perioadei romane din Dacia.

Sursa foto: AI

Sursa foto: https://www.arheologi.ro/arheolog/florescu-grigore/
Provenit dintr-o familie modestă, fiind fiul unui învățător de la sat, Grigore Florescu a urmat studiile liceale la Turnu-Severin. Contactul direct cu vestigiile cetății Drobeta și ale podului lui Traian i-a trezit interesul pentru antichitatea romană, influențând decisiv orientarea sa academică. În anul 1912 s-a înscris la Facultatea de Filozofie și Litere din București, unde a studiat filologia clasică și istoria veche sub îndrumarea lui Vasile Pârvan.
Parcursul său universitar a fost întrerupt de Primul Război Mondial, perioadă în care a fost grav rănit pe frontul din Carpați, rămânând cu o invaliditate permanentă la mâna dreaptă. După război, și-a reluat studiile și a obținut licența în 1920. În același an a fost numit asistent la Muzeul Național de Antichități, iar în 1923 a devenit profesor de limba latină la Liceul „Gheorghe Lazăr” din București.
Între 1924 și 1926 a fost bursier al Școlii Române din Roma, iar în 1927 a obținut titlul de doctor în istorie. A ocupat Catedra de istorie antică și epigrafie la Universitatea din București în mai multe perioade, între 1921 și 1933.
Cercetările sale s-au concentrat asupra arheologiei și epigrafiei romane din Dacia. A coordonat și realizat săpături arheologice importante la Răcari, Drobeta, Mălăiești, Bumbești, Histria și Capidava. Prin studiile epigrafice și publicarea monumentelor funerare romane din Dacia și Scythia Minor, Grigore Florescu a adus contribuții esențiale la susținerea tezei continuității daco-romane, bazându-se pe analiza inscripțiilor latine descoperite la nord de Dunăre.

Lucrări reprezentative

• Arcul de triumf al lui Constantin cel Mare, București, 1927
• Capidava I. Monografie arheologică, București, 1958
• I monumenti funerari romani della Dacia Inferiore, București, 1942
• Aricia. Studiu istorico-topografic, 1925
• I monumenti funerari romani della Dacia Superior, 1930
• Castrul roman de la Răcari-Dolj, 1930
• Castrul roman de la Drobeta, 1933
• Monuments épigraphiques inédits de Capidava, 1934
• Fouilles archéologiques de Capidava, 1935–1936
• Două monumente epigrafice în legătură cu problema continuității, 1940
• Capidava în epoca migrațiilor, 1946
• Incinta cea mare a cetății Histria, 1954.