Traian Gheorghiu, fizician și academician român

Traian Gheorghiu (n. 19 februarie 1887, Craiova – d. 3 februarie 1968, București) a fost un fizician și academician român.

S-a născut într-o familie modestă din Craiova. A participat la Primul Război Mondial în calitate de căpitan de artilerie. După război, și-a continuat studiile de fizică la Paris, unde s-a căsătorit cu o femeie originară din țările baltice (Estonia). La întoarcerea în România, a aderat la Partidul Comunist, dar, spre sfârșitul vieții, s-a arătat profund deziluzionat de modul în care ideologia socialistă a fost implementată.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Traian_Gheorghiu#/media/Fișier:Logo_of_the_Romanian_Academy_of_Sciences.jpg

Sursa foto: https://aman.ro/betawp/wp-content/uploads/personalitati/G/gheorghiu%20traian.pdf

Recunoscut pentru blândețea sa și generozitatea față de ceilalți, a sprijinit mulți tineri intelectuali și oameni aflați în dificultate. A fost înmormântat la Cimitirul Bellu, în Parcul Academiei Române.

A condus catedra de fizică experimentală la Universitatea din București și a fost șef de secție la IFA. A întreținut o prietenie apropiată cu fizicianul Șerban Țițeica.

Afiliere

• Membru corespondent al Academiei Române din 1948
• Membru corespondent al Academiei de Științe din România din 21 decembrie 1935

Distincții

• Ordinul „23 August”, clasa a V-a (12 august 1959) – „pentru activitate rodnică în dezvoltarea științei și culturii din Republica Populară Română”
• Titlul de „Profesor Emerit al Republicii Populare Române” (13 octombrie 1964) – acordat cu ocazia centenarului Universității din București, pentru contribuții deosebite în dezvoltarea învățământului superior și a științei.