A. Pop Marțian, actor și regizor, scriitor român

A. Pop Marțian (Atanasie V. Popescu; 8 iunie 1897 – 14 ianuarie 1969) a fost actor și regizor, scriitor român, membru al Societății Scriitorilor Români; profesor la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografie și decan al acestei instituții.

Sursa foto: AI GENERATED

Sursa foto: https://aman.ro/betawp/wp-content/uploads/personalitati/P/pop%20martian.pdf

Pop-Marțian își face studiile primare în satul natal, la Bălcești și Drăgășani (1904-1908), iar cursurile liceale le urmează la Liceul Carol I din Craiova (1908-1912), continuând la Școala Superioară de Comerț din Craiova (1912-1916). În timpul serviciului militar, urmează Școala de Ofițeri de Rezervă din Dorohoi și, după avansarea la gradul de sublocotenent în 1918, se angajează în armată, la Școala de Ofițeri din Craiova. Paralele cu activitatea militară, studiază la Conservatorul Cornetti din Craiova, sub îndrumarea profesorului Al. Dem-Dan.

După demisia din armată în 1922, Pop-Marțian devine actor la Teatrul Național din Craiova. Ulterior, își va adânci activitatea în lumea teatrului, devenind secretar literar al aceleași instituții și profesor la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București, unde va ocupa și funcția de decan pentru o perioadă.

A fost un membru activ al Societății Scriitorilor Români, debutând în revista Flamura din Craiova și publicând primul său volum de versuri, Serile cătunului, în 1929.

În cariera sa de actor, Pop-Marțian a jucat la Teatrul Național din Craiova, Teatrul Maria Ventura, Teatrul Național și Teatrul Tineretului din București. A debutat pe scena Teatrului Național din Craiova în stagiunea 1922-1923, interpretând rolul lui Mihai Viteazul din piesa Săracul Popă de Mihail Sorbul. A cunoscut afirmarea pe deplin sub conducerea directorului Grigore Drăgoescu, fiind distribuit în diverse piese de referință precum Legenda funigeilor de Șt. O. Iosif și D. Anghel, Asasinul, Mândrie și amor de G. Olmet, Fata din dafin de A. Maniu și S. Froda, O scrisoare pierdută de I.L. Caragiale, Răzvan și Vidra de B.P. Hasdeu și Dama cu camelii, printre altele.

A primit titlul de Artist emerit pentru contribuțiile sale remarcabile în teatrul românesc.

Colaborări
A colaborat cu numeroase reviste literare și culturale, printre care Flamura, Gândul nostru, Năzuinţa, Universul literar, Ramuri, Gândirea, Viaţa literară, Revista ilustrată, Convorbiri literare, Rampa și altele.

Opera

• Serile cătunului (versuri originale, 1929)
• An de teatru. Amintiri şi portrete (1965, în manuscris)

Traduceri

• Miresme de departe (după Elena Văcărescu și Contesa de Noailles)
• Pescuitorii de umbre de Jean Sermant (traducere în colaborare cu Stela Poenaru)
• Împricinaţii (după Racine)

De asemenea, a realizat dramatizarea romanului David Golder de I. Nemirowschi.