Ștefăniță Vodă cel Tânăr, domnitor al Moldovei

Ștefăniță Vodă cel Tânăr, cunoscut și sub numele de Ștefan al IV-lea (n. 1506 – d. 14 ianuarie 1527, Hotin), a fost domnitor al Moldovei între 20 aprilie 1517 și 14 ianuarie 1527. Era fiul lui Bogdan al III-lea și nepotul celebrului Ștefan cel Mare.

Deși datele nașterii sale sunt nesigure, fiind menționate de unele surse ca fiind în anii 1503, 1506 sau 1508, Ștefăniță a ajuns pe tronul Moldovei în perioada în care era încă minor. La început, țara a fost condusă de Divanul Domnesc, iar în fruntea acestuia se afla hatmanul Luca Arbore.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ștefăniță#/media/Fișier:033_-_Bogdan_cel_Orb,_Stefanita,_Petru_Rares.jpg

În anul 1518, Ștefăniță a semnat un tratat cu regatul Poloniei, iar în același an, tătarii au pătruns în Moldova, însă au fost înfrânți de vornicul Țării de Jos, Petrea Cărăbățul, ajutat de polonezi. Bătălia s-a desfășurat pe 8 august 1518, la Ciuhru, lângă târgul Șerbanca, pe malul râului Prut.

În 1522, Ștefăniță a preluat controlul total asupra domniei. În 1523, însă, el a ordonat uciderea hatmanului Luca Arbore și a celor doi fii ai săi, acuzându-i de trădare. Răzvrătiți, boierii s-au ridicat împotriva lui, dar revolta a fost înfrântă, iar mulți dintre aceștia au fost executați.

În același an, Ștefăniță a înfruntat și o armată turcească care revenea dintr-o expediție de jaf în Polonia. El a obținut o victorie decisivă și a luat o pradă considerabilă.

Ștefăniță Vodă a murit la 14 ianuarie 1527, la Hotin, și a fost înmormântat la Mănăstirea Putna.

Viața sa a inspirat mai multe lucrări literare, printre care piesa „Viforul” de Barbu Ștefănescu Delavrancea și poemul „Ștefăniță-Vodă” din volumul „Fire de tort” de George Coșbuc, publicat în 1896.