Sydney Brenner, biolog sud-african

Sydney Brenner (n. 13 ianuarie 1927, Germiston, Gauteng, Africa de Sud – d. 5 aprilie 2019, Singapore) a fost un biolog sud-african, laureat al Premiului Nobel pentru Fiziologie sau Medicină în 2002 pentru contribuțiile sale fundamentale în domeniul biologiei moleculare. Împreună cu John E. Sulston și H. Robert Horvitz, Brenner a fost premiat pentru cercetările legate de modul în care genele reglează dezvoltarea țesuturilor și organelor printr-un mecanism esențial numit moarte celulară programată (apoptoza).

Sydney Brenner speaking at the Okinawa Institute of Science and Technology, December 2008

OIST from Onna Village, Japan – Winter Course

• CC BY 2.0
• Fișier:Sydney Brenner OIST 2008 (33208371153) (cropped).jpg
• Creată: 12 decembrie 2008
• Încărcată: 9 aprilie 2019

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Sydney_Brenner#/media/Fișier:Sydney_Brenner_OIST_2008_(33208371153)_(cropped).jpg
Născut în familia unor imigranți evrei, cu tatăl său venit din Lituania și mama din Letonia, Sydney Brenner a urmat studiile la Universitatea din Oxford, obținând un doctorat în 1954. După terminarea studiilor, a început să lucreze cu Consiliul pentru Cercetări Medicale din Marea Britanie, iar mai târziu a condus Laboratorul de Biologie Moleculară al Consiliului (1979–1986) și Unitatea de Genetică Moleculară (1986–1991). În 1996, a fondat Institutul de Științe Moleculare din California, iar în 2000 a devenit profesor de cercetare distins la Institutul Salk pentru Studii Biologice din La Jolla, California.

Brenner este cunoscut pentru utilizarea viermelui nematod Caenorhabditis elegans în cercetările sale, un organism mic de doar un milimetru lungime, dar cu multe trăsături biologice fundamentale comune cu ale oamenilor. În anii ’60, la Laboratorul de Biologie Moleculară din Marea Britanie, Brenner a inițiat un proiect de cartografiere a genomului acestui vierme, un demers esențial în înțelegerea funcționării genei și a modului în care mutațiile genetice afectează dezvoltarea organelor. După 1990, Brenner a continuat cercetările pe secvențializarea acestui genom.

Una dintre cele mai importante descoperiri ale sale a fost că moartea celulară programată are un rol esențial în dezvoltarea organismului, demonstrând astfel că C. elegans poate fi folosit pentru a studia acest mecanism esențial al biologiei. Lucrările sale au fundamentat cercetările ulterioare privind apoptoza și au pus bazele a ceea ce este acum un instrument esențial în cercetarea geneticii.

Premii și onoruri

• Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină (2002)
• Medalia Copley (1991).