Tudor George, poet și traducător român
#Postat de Carmen Vintu on februarie 3, 2026
Tudor George (născut Tudor Georgescu pe 3 februarie 1926, în Ulmeni, Ilfov – decedat pe 10 ianuarie 1992, București) a fost un poet și traducător român, remarcându-se atât în literatura română, cât și în activitățile sale sportive.
A absolvit Liceul „Marele Voievod Mihai” din București și Facultatea de Științe Juridico-Administrative din cadrul Universității din București (1949). A fost cunoscut în cercurile literare ca un boem al generației sale, alături de nume precum Leonid Dimov, Virgil Mazilescu, Teodor Pîcă, Florin Pucă și Dumitru Țepeneag.

Sursa foto: AI
Sursa foto: https://www.poezie.ro/images/users/035514-m.jpg
Sursa foto: https://opiniabuzau.ro/slefuitorii-de-cuvinte-medalion-literar-tudor-george/
Poreclit „Ahoe”, Tudor George a fost și un pasionat jucător de rugby, devenind ulterior antrenor la echipa Locomotiva Grivița Roșie. În ultimii săi ani de viață (1980-1992), a locuit într-un bloc de pe strada Polonă nr. 115 din București, acolo unde se află și o placă memorială dedicată lui.
Premiul de literatură sportivă „Tudor George” poartă numele său, fiind creat în cinstea realizărilor sale în acest domeniu.
Tudor George a publicat numeroase lucrări literare, printre care:
- Legenda cerbului (1957)
- Bob auriu (1959), carte pentru copii
- Balade (1967)
- Veverița de foc (1967), carte pentru copii
- Țara migrenelor (1970)
- Sonetele aeriene – trilogia sonetelor vol. I (1972)
- Bazarul cu măști – trilogia sonetelor vol. III (1973)
- Imnuri olimpice (1975)
- Catehismul iubirii (1977)
- Parfumul timpului (1975)
- Cupola Bărăganului (1979)
- Ierbarul amorului (1981)
- Dacica (1984)
- Cartea Sonetului 1 (1987)
- Cartea Sonetului 2 (1990)
- Jurnal singaporean (2003)
A abordat o gamă variată de teme în poeziile sale, de la balada tradițională până la sonete și lucrări inspirate din mitologia și istoria românească.
Tudor George a fost, de asemenea, un talentat traducător, aducând în limba română lucrări ale unor autori internaționali, precum:
- Kiss Jenö, Poezii (1957), în colaborare cu Teodor Pîcă și Alexandru Andrițoiu
- Ady Endre, Poezii (1965)
- Philip Sidney, Astrophel și Stella (1980)
- Poeți letoni contemporani (1987), în colaborare cu Ioan Covaci
- Domenico di Giovannini, Rime (1991).
Tudor George a fost apreciat de comunitatea literară română și a primit mai multe distincții, printre care:
- Premiul Asociației Scriitorilor din București (1979)
- Premiul Organizației de Pionieri (1980).
Jurnal FM 