Oscar Sager, medic român, membru titular al Academiei Române

Oscar Sager (n. 22 decembrie 1894, Focșani – d. 14 aprilie 1981) a fost un reputat neurolog român, de origine evreiască, profesor la Universitatea din București, discipol și continuator al lui Gheorghe Marinescu și, din 1963, membru titular al Academiei Române.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Oscar_Sager#/media/Fișier:Logo_of_the_Romanian_Academy.png

Sursa foto: https://www.ziaruldevrancea.ro/proiecte/vrinceni-in-lume/10700-focsaneanul-oscar-sager-a-revolutionat-neurologia.html

Oscar Sager s-a născut într-o familie evreiască modestă din Focșani, fiind unul dintre cei cinci copii crescuți în spiritul corectitudinii, rigorii și respectului. Doi dintre frații săi au devenit profesori universitari, iar unul un inginer cunoscut, autor al construcției pieței centrale din Ploiești. A urmat școala primară și Liceul „Unirea” din Focșani, după care s-a înscris la Facultatea de Medicină din București.

Studiile i-au fost întrerupte temporar de mobilizarea sa ca medic de batalion în anii 1918–1919. După război, și-a reluat formarea medicală, parcurgând etapele de extern și intern prin concurs, iar în 1921 a obținut titlul de doctor în medicină și chirurgie. Între 1924 și 1925 a fost medic secundar, iar din 1925 până în 1929 a activat ca asistent universitar la Clinica de Neurologie a Spitalului Colentina, sub conducerea profesorului Gheorghe Marinescu.

În 1931 a devenit docent în neurologie, iar în 1933 a fost numit șef de lucrări la aceeași clinică. Recunoașterea internațională a venit în 1937, când a fost primit ca membru corespondent al Societății de Neurologie din Paris. În 1939 s-a numărat printre fondatorii Societății de Neurologie din România.

La recomandarea lui Gheorghe Marinescu, a colaborat la Amsterdam cu neurofiziologul J.G. Dusser de Barenne, într-un proiect de cercetare privind funcțiile talamusului, domeniu în care publicase deja studii importante. În această perioadă s-a căsătorit cu Berta, biolog la Institutul Cantacuzino, care a renunțat la carieră pentru a-l însoți; cei doi au împărțit o viață de peste cinci decenii. Împreună cu Dusser de Barenne, Sager a descris trei tipuri de sindroame talamice, diferențiate în funcție de teritoriile vasculare afectate.

În timpul regimului fascist, deși deținea gradul de medic căpitan, a fost supus muncii obligatorii între anii 1942–1944, din cauza originii sale evreiești. După război, a fost pentru scurt timp medic primar neurolog la Spitalul Caritas, apoi, în 1946, a devenit conferențiar de neurologie experimentală la Facultatea de Medicină din București. În 1948 a fost numit profesor și șef al Clinicii de Neurologie și Endocrinologie la Facultatea de Medicină din Timișoara. După moartea profesorului N. Ionescu-Sisești, în 1955, a revenit la București ca profesor și director al Clinicii de Neurologie de la Spitalul Colentina.

În pofida dificultăților impuse de regimul comunist, în 1963 a fost ales membru titular al Academiei Române, iar în 1970 a devenit senator al acestei instituții. A încetat din viață în anul 1981.

Oscar Sager a desfășurat o amplă activitate de cercetare experimentală și clinică, abordând teme precum tonusul muscular, relațiile somn–veghe, excitabilitatea neuronului motor periferic, transmiterea excitațiilor vizuale la cerebel și căile nespecifice ale sensibilității. A studiat, de asemenea, originea subcorticală a unor forme de epilepsie și rolul rinencefalului în reflexele condiționate. Contribuțiile sale în fiziologia talamusului, cronaxie, cerebel, substanța reticulată și rigiditatea prin decerebrare l-au consacrat drept una dintre autoritățile majore ale neuroștiinței românești și europene.

Opera

• Diencefalul, 1960
• Formația reticulată, 1965.