Aurelian Sacerdoțeanu, istoric și arhivist român
#Postat de Carmen Vintu on decembrie 20, 2025
Aurelian Sacerdoțeanu (n. 20 decembrie 1904, Costești, Vâlcea – d. 7 iunie 1976, București) a fost un important istoric și arhivist român, cu contribuții semnificative în dezvoltarea învățământului arhivistic din România. A ocupat funcția de director al Arhivelor Statului între 1938 și 1953 și a fost profesor universitar. A fost și membru al Comisiei Monumentelor Istorice (1939–1948) și director al revistei Hrisovul, buletinul Școlii de Arhivistică (1941–1947).
Aurelian Sacerdoțeanu s-a născut pe 20 decembrie 1904 în comuna Costești, județul Vâlcea, într-o familie de preoți. A urmat studii de istorie la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București între 1924 și 1927, unde a aprofundat domenii precum paleografia slavă, greacă și latină. Parțial, a urmat și cursuri la Facultatea de Teologie, pentru un an.

Sursa foto: https://pixabay.com/photos/ball-pen-pen-reflection-elegant-pen-5930536/
În paralel, a studiat la Școala Română de la Paris, unde a participat și la cursurile Sorbona, École Nationale des Chartes și Institut du Panthéon. În 1930, și-a obținut doctoratul (magna cum laude), iar în perioada 1930–1948 a fost profesor titular la Școala Superioară de Arhivistică, devenind director al instituției în 1938.
A fost distins în 1935 de Academia Română cu premiul pentru lucrarea Marea Invazie Tătară și Sud-Estul European (1933), care reprezenta o conferință susținută în 1932 despre invazia tătară din 1241. În 1937 a primit și un alt premiu pentru lucrarea Considerații asupra istoriei românilor în Evul Mediu. Dovezile continuității și drepturile românilor asupra teritoriilor lor actuale.
Pe 21 noiembrie 1931, s-a căsătorit cu Virginia Vasiliu, asistenta lui N. Iorga, pe care o cunoscuse la Școala Română din Roma.
A fost profesor la Facultatea de Istorie a Universității din București, predând la catedra de istorie medie, modernă și contemporană (1950–1952), catedra de arhivistică (1952–1968) și catedra de istoria României (1968–1970). A murit pe 7 iunie 1976, iar Muzeul Județean din Râmnicu Vâlcea îi poartă numele.
Opere
- Marea invazie tătară și Sud-Estul european, București, 1933
- Arhivistica, București: Editura Didactică și Pedagogică, 1970
- Dimitre Onciul. Studii de istorie, București: Editura Albatros, 1971
- B. P. Hasdeu. Scrieri istorice, vol. I–II, București: Editura Albatros, 1973.
Jurnal FM 