Pan Izverna, medic, poet, prozator și traducător român

Pan Izverna, pe numele său adevărat Pantelie Tărăbâc, (27 iulie 1937 – 30 noiembrie 2013), a fost un medic, poet, prozator și traducător din România, membru al Uniunii Scriitorilor din România. S-a născut pe 27 iulie 1937, în satul Malovăț, județul Mehedinți, într-o familie modestă, cu tatăl Alexandru Tărăbâc și mama Maria, moașă în sat. A urmat școala primară în satul natal și liceul „Traian” din Turnu-Severin, iar în 1961 a absolvit Facultatea de Medicină din Timișoara și București.

Sursa foto: https://pixabay.com/illustrations/pen-writing-sign-622037/

Sursa foto: https://ziarulnatiunea.ro/2014/05/21/in-memoriam-medicul-scriitor-pan-izverna/

Pan Izverna a practicat medicina generală și pediatria în mai multe localități din județele Bacău (Onești, Bârsănești), Călărași, Constanța, Prahova, până în 1975, când s-a dedicat în întregime scrisului și medicinii misionare. Debutul literar al lui Pan Izverna a avut loc în 1965, cu o proză publicată în revista „Luceafărul” și, câțiva ani mai târziu, în 1969, cu poezie în „România literară”.

A fost cunoscut în cercurile literare ale medicilor, participând activ la cenacluri, printre care și cel al medicilor scriitori (initial „A.P. Cehov” și apoi „V. Voiculescu”), unde a făcut cunoștință cu alți medici și scriitori renumiți, cum ar fi dr. Toma Beuran, dr. Gheorghe Marinescu Dinizvor și dr. Constantin Voiculescu.

Pan Izverna a scris mult și variat, publicând 14 volume de poezii, proză și eseuri. Poeziile sale sunt caracterizate de un stil intelectualist, cu influențe mitologice și fabuloase, peisaje de toamnă și un limbaj poetic profund. În lucrările sale predomină motivele fantastice și filozofice, iar uneori se simte o notă de ermetism. Scria cu sinceritate și adâncire, reflectând asupra unei lumi interioare complexe, exprimându-și trăirile intime într-un stil limpede și meditații asupra existenței și condiției umane.

Printre cele mai importante volume de poezii ale sale se numără:

• Arhipeleag de noapte (1971)
• Cuaternar (1972)
• Rondelul tainelor (1974)
• Fatum (2010)
• Catrenele vieții și ale morții (2010)
• Vegheri târzii (2013) – publicat chiar în luna în care a trecut la cele veșnice.

În afară de poezii, Pan Izverna a scris și proză, având volume precum Bătrânul anticar și alte proze (1990) și Vârsta de bronz (2012). Proza sa combină caracterul livresc cu un limbaj simplu, uneori argotic, și explorează teme mitologice sau onirice, adesea cu un mesaj moralizator în substrat.

Stilul literar al lui Pan Izverna este unul aparte, fără pretenții și adornuri inutile, caracterizat printr-o mare sinceritate și dorința de a explora adâncurile umane. Între volumele sale de poezie și proză, sunt prezente atât reflecțiile asupra condiției umane, cât și incursiuni în mitologie, filozofie și elemente fantastice. Poemele sale sunt meditative, uneori ermetice, și poartă amprenta unui romanticism ascuns în spatele unui stil curat și expresiv. Într-unul dintre cele mai faimoase sale poeme, „Rondelul infernal”, imaginează o călătorie mitologică în lumea infernală, cu un limbaj plin de imagini puternice și simboluri.

Pan Izverna a fost un scriitor discret, care nu a căutat să atragă atenția asupra sa, dar a lăsat în urmă o operă semnificativă. Chiar dacă critica literară nu i-a acordat mereu atenția cuvenită, el a continuat să scrie cu aceeași pasiune și dedicare, iar lucrările sale au fost reeditate postum, cu multă considerație față de mesajul lor profund.

Pan Izverna (Pantelie Tărăbâc) rămâne o personalitate aparte în literatura română, un medic care a înțeles profund suferințele omului și un scriitor care a transpus aceste trăiri în versuri și proză pline de sensibilitate și reflecție. A murit pe 30 noiembrie 2013.