Gil Ioniță, cantautor de muzică folk

Gil Ioniță (n. 23 noiembrie 1952, Onești – d. 20 ianuarie 2004, Bacău) a fost un cunoscut cantautor de muzică folk, remarcat pentru sensibilitatea și autenticitatea compozițiilor sale.

A absolvit în 1975 Facultatea de Științe Juridice a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, după care a profesat ca juristconsult la I.P.E.P. Bacău și apoi ca avocat în cadrul Baroului Bacău.

Primele apariții muzicale le-a avut la Onești, alături de Ion Moraru și Marcela Saftiuc, însă consacrarea sa a venit în timpul studenției, când, împreună cu Ion Moraru și Cezar Ionescu, a înființat grupul Folk 73.[2]

A fost una dintre vocile frecvent invitate ale Cenaclului Flacăra, participând în două perioade distincte: 1973–1975 și, după o întrerupere, între 1981–1989. În 1983, a primit două premii speciale ale Cenaclului pentru creație și compoziție.

Sursa foto: https://pixabay.com/photos/concert-guitar-guitar-3817990/

Sursa foto: https://youtu.be/nJpEQhUZbjs

Gil Ioniță a continuat să profeseze ca avocat în Bacău până la finalul vieții. A murit prematur, la vârsta de 52 de ani, din cauza unui cancer.

Din 2005, Biblioteca „Radu Rosetti” din Onești organizează anual Gala Folk In memoriam Gil Ioniță, un eveniment dedicat memoriei și repertoriului său.

Repertoriu (selecție)

• Lăsați-mă să merg pe bicicletă (album, 2004 – Fundația Om Bun)
• Adio, pâine neagră!
• A treia pace mondială (1982)
• Baladă pentru viitor
• Capul lui Mihai Viteazul
• Cântec pentru artiști
• De la moșii noștri noi am învățat
• Din bătrâni
• Dragoste de țigani
• Gânduri
• Îmbătrânește numărul la poartă (1980)
• Jurământ la Putna
• Latinitatea strigă din tranșee
• Lăsați-mă să merg pe bicicletă (1977)
• Mama mamii lor
• Ordinea de zi
• Sala de așteptare
• Să ne iubim (1977)
• Spălătoria din Tribunal
• Solitudine solitară
• Sonete pluvioase
• Telefon îmbătrânind.