Sabin Manuilă, medic, demograf și statistician român

Sabin Manuilă (n. 19 februarie 1894, Păuliș, Austro-Ungaria – d. 20 noiembrie 1964, New York, SUA) a fost medic, demograf și statistician român, lector universitar la Institutul de Anatomie Patologică din Cluj, director al Institutului Central de Statistică din București, membru al Academiei de Științe din România și membru corespondent al Academiei Române.

Ca biopolitician și geopolitician, Manuilă a susținut idei legate de consolidarea României Mari prin politici demografice precum eugenia, colonizările (inclusiv cu aromâni, meglenoromâni și vlahi), schimburile de populație, asimilaționismul și alte politici discriminatorii.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Sabin_Manuilă#/media/Fișier:Sabin_Manuilă,_Realitatea_Ilustrată,_8_iul_1934.jpg

Sabin Manuilă s-a născut la 19 februarie 1894 în Sâmbăteni, județul Arad, în familia unui neam de cărturari. Tatăl său, Fabrițiu, a fost protopop, iar unchiul său a fost cunoscutul om politic Vasile Goldiș. A urmat liceele din Arad și Brașov, absolvind în 1912, apoi Facultatea de Medicină din Budapesta (1919). În timpul studenției a făcut parte din Societatea Academică „Petru Maior” și a reprezentat această organizație la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia.

În 1920 s-a căsătorit cu Veturia Leucuția, medic și ea, participantă la Alba Iulia. Între 1925–1926 a urmat un stagiu la Johns Hopkins University, ca bursier al Fundației Rockefeller.

În 1927 s-a stabilit în București.
A participat la campania monografică de la Drăguș (1929), condusă de Dimitrie Gusti, și a colaborat cu Victor Babeș. Doctor în medicină, a devenit în 1938 membru corespondent al Academiei Române. A ocupat numeroase funcții importante: șef de secție la Institutul de Igienă și Sănătate Publică, secretar general al Ministerului Sănătății (1936), director al Institutului de Demografie și Recensământ, vicepreședinte al Societății Regale a Eredității și fondator al Institutului Central de Statistică.

Ca specialist de renume internațional, Manuilă a fost membru al Institutului Internațional de Sociologie, al Institutului Internațional de Statistică și a colaborat cu diverse comitete ale Ligii Națiunilor. După 23 august 1944, la propunerea lui Iuliu Maniu, a fost numit subsecretar de Stat pentru reorganizarea Statului.

În 1948, temându-se de represiunile noului regim comunist și de posibile anchete legate de legăturile sale și ale soției cu Ion Antonescu, Manuilă s-a refugiat la New York. A colaborat cu Fundația Iuliu Maniu și cu Comitetul Național Român în sprijinul refugiaților români.

În SUA a lucrat pentru Institute for Food Research (Universitatea Stanford), apoi ca expert al US Census Bureau, membru în Comisia ONU de Populație, consultant al OMS și vicepreședinte al Uniunii Internaționale pentru Studiul Populației.

A murit la New York, la 20 noiembrie 1964. Din 2008, școala din Sâmbăteni poartă numele său.

Membru corespondent al Academiei de Științe din România (din 1937) și membru titular din 1941, Manuilă a avut o activitate remarcabilă în domeniul demografiei, fiind considerat organizatorul statisticii științifice din România.

A beneficiat de sprijinul Fundației Rockefeller pentru organizarea primului recensământ modern al României și a coordonat recensămintele din 1930 și 1941. Printre lucrările sale cele mai importante se numără:

• Populația României (1937)
• Structura evoluției populației rurale

A realizat studii ample privind compoziția etnică a Transilvaniei, dinamica populației și procesele de urbanizare.

Manuilă a participat la negocierile României cu Ungaria (Turnu Severin) și la discuțiile din preajma Arbitrajului de la Viena, unde a propus un schimb de populație însoțit de ajustări teritoriale.

A susținut politici eugenice, inclusiv sterilizarea obligatorie a romilor. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a fost consilier al regimului Antonescu, a sprijinit legislația antisemită și politica de deportare a evreilor și romilor în Transnistria. Ulterior, în 1944, s-a alăturat forțelor care au contribuit la înlăturarea lui Antonescu.

În anii 1940–1941, la cererea guvernului Antonescu, Manuilă a elaborat o serie de studii privind politica demografică, cunoscute sub numele de Politica de populație. Acestea analizau situația populației românești și a minorităților, sugerând schimburi de populație cu statele vecine pentru viitoarea omogenizare etnică a României.

O lucrare de mare importanță este Evoluția numerică regională a populației evreiești din România, realizată împreună cu Wilhelm Filderman. Studiul a fost prezentat în 1957 la Stockholm și ulterior publicat la Roma și New York, fiind considerat o sursă statistică esențială pentru cercetarea demografiei evreilor din România în perioada Holocaustului.

Publicarea lui a generat controverse, istoricul Jean Ancel contestând veridicitatea colaborării și acuzând manipulări. Alte analize au susținut însă acuratețea datelor. Manuscrisul original se află în arhivele Hoover Institution.

Pe lângă studiile sale de referință, contribuția lui Manuilă la dezvoltarea statisticii moderne românești este unanim recunoscută. Numele său este purtat de școli și străzi, iar o parte dintre lucrările lui continuă să fie folosite în cercetările demografice contemporane.