Iordan Chimet, eseist, prozator, poet și scenarist român

Iordan Chimet (18 noiembrie 1924, Galați – 23 mai 2006, București) a fost eseist, prozator, poet, scenarist și traducător, una dintre figurile marcante ale suprarealismului românesc.

Născut în familia lui Aurel Chimet, grefier, și a Paraschivei (n. Țăranu), Chimet a urmat Școala primară (1932–1935) și Liceul „Vasile Alecsandri” (1936–1944) în Galați. A absolvit Facultatea de Litere și Filosofie (1944–1949), apoi Facultatea de Științe Juridice (1950–1954) din București.

A debutat în revista Vremea (1943), colaborând ulterior la publicații precum Veselia, Gluma, Epigrama (sub pseudonimele Iordan C. Galați și Giordano Rossi), Revista Fundațiilor Regale, Revista româno-americană, Gazeta literară și Secolul 20.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Iordan_Chimet#/media/Fișier:Iordan_Chimet_in_July_1970.png

Colaborarea sa cu ziarul Dreptatea (1947) a dus la interdicția de semnătură până în 1964. Tot în perioada aceasta, ciclul său de poeme dedicate exilului, publicat în Revista româno-americană, a fost pus la index și a apărut în volum abia în 1968.

Între 1964 și 1968 a fost redactor la Gazeta literară și timp de un an la televiziune. După 1970, nu a mai ocupat nicio funcție oficială. Debutul editorial l-a făcut în 1966, cu volumul Western. Filmele Vestului îndepărtat.

Chimet a fost un pasionat comentator al artei cinematografice, publicând Comedia burlescă (1967) și Eroi, fantome, șoricei (1970). A realizat și eseuri pentru televiziune, precum Baladă în piatră (1966) și Baladă pentru vechiul drum (1968), difuzate internațional prin Interviziune și achiziționate de posturi TV din Marea Britanie, Japonia, Polonia și Noua Zeelandă.

A scris scenarii de animație, printre care Carnavalul, inspirat din Fetița cu chibrituri de Andersen (1972), film premiat la festivaluri din Teheran, Barcelona și Veneția.

Pentru copii a publicat volumul Câte-o gâză, câte-o floare, câte-un fluture mai mare (1970) și romanul-basm Închide ochii și vei vedea Orașul (1970), distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor. Tradus în germană, acesta a inspirat o piesă în versuri de Michael Ende, având-o ca protagonistă pe Elli, personaj inclus ulterior și în celebrul film Poveste fără sfârșit.

Eseurile sale — Un portret al Americii (1976) și America Latină, sugestii pentru o galerie sentimentală (1984) — au circulat și în traduceri în Argentina, Mexic și Venezuela.

Premii

• Premiul Uniunii Scriitorilor din Cehoslovacia (1984), pentru Eroi, fantome, șoricei.

Selectiv din opere

• Western. Filmele Vestului îndepărtat (1966)
• Comedia burlescă (1967)
• Lamento pentru peștișorul Baltazar (1968)
• Câte-o gâză, câte-o floare, câte-un fluture mai mare (1970)
• Eroi, fantome, șoricei (1970)
• Închide ochii și vei vedea Orașul (1970; ed. definitivă 1979)
• Cele 12 luni ale visului (1972)
• Baladă pentru vechiul drum (1976)
• Grafica americană. Un portret al Americii (1976)
• America Latină (1984)
• Dreptul la memorie, I–IV (1992–1993)
• Exil (1994)
• Momentul adevărului (1996)
• Împreună cu Elli în Imaginaria (1999)
• Dosar Mihail Sebastian (2001)
• Ieșirea din Labirint (2002)
• Cică niște cronicari duceau lipsă de șalvari (2002)

Traduceri

• O. Elitis, Poeme (în colaborare cu T. Ziguras, 1980)
• M. Ende, Poveste fără sfârșit (1987).