Gabriel Bethlen, principe al Transilvaniei

Gabriel Bethlen (în maghiară Bethlen Gábor), născut pe 15 noiembrie 1580 la Ilia, în Principatul Transilvaniei, și decedat pe 15 noiembrie 1629 la Alba Iulia, a fost principe al Transilvaniei între 1613 și 1629. Începând cu 1619, a devenit liderul mișcării antihabsburgice din estul și nordul Ungariei, implicându-se activ în contextul Războiului de Treizeci de Ani. Transilvania, sub conducerea sa, s-a aliniat cu forțele oponente ale Sfântului Imperiu Romano-German.

Bethlen a avut ambiția de a unifica Moldova și Muntenia sub numele de Dacia, un proiect de mare amploare pe care l-a susținut în fața autorităților din aceste principate.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Gabriel_Bethlen#/media/Fișier:GabrielBethlen.jpg

Fiul lui Farkas Bethlen de Iktár și Druzsiána Lázár de Szárhegy, Gabriel Bethlen a fost educat la Lăzarea și, mai târziu, a intrat în serviciul prințului Sigismund Báthory, cu care a participat la campanii militare. A avut un rol important în sprijinul lui István Bocskai, care a obținut titlul de prinț al Transilvaniei în 1605. În 1613, Bethlen a reușit să-l înfrângă pe Gabriel Báthory, conducând o armată puternică, și a fost susținut de otomani pentru a ajunge pe tronul Transilvaniei.

În timpul domniei sale, Bethlen a avut o abordare guvernamentală echilibrată, evitând excesele și cruțând populația de cruzimea caracteristică altor lideri. A dezvoltat industria minieră și comerțul extern, naționalizând multe sectoare economice. De asemenea, a fost un mare susținător al culturii protestante, înființând o academie și sprijinind educația teologică în universitățile protestante din Anglia și Țările de Jos.

După izbucnirea Războiului de Treizeci de Ani în 1618, conflictul dintre Habsburgi și Bethlen a devenit inevitabil. În 1619, Bethlen a condus forțele sale în Ungaria Regală, ocupând orașul Košice și proclamându-se „căpitan” al Ungariei și protector al protestanților. În urma acestei victorii, a intrat și în Bratislava, unde a fost încoronat cu Coroana Sfântului Ștefan.

În ciuda câtorva victorii și a unui armistițiu semnat în 1620, care i-a cedat 13 județe din Ungaria Regală, Bethlen a fost nevoit să semneze Pacea de la Nikolsburg în 1621, recunoscând autoritatea Habsburgilor. Aceasta a confirmat libertatea religioasă pentru protestanții maghiari, dar l-a forțat să renunțe la titlul regal.

Bethlen a continuat să fie un jucător important pe scena politică europeană, lansând campanii împotriva Habsburgilor în 1623-1624 și 1626, dar fără a obține titlul de rege al Ungariei. A încercat să negocieze o alianță cu Viena, dar planurile sale au fost respinse. După o serie de conflicte și înfrângeri, în 1629 a murit la vârsta de 49 de ani.