Zamfir Ralli-Arbore, istoric, scriitor, publicist și gazetar român

Zamfir Ralli-Arbore, cunoscut și sub numele de Zamfir C. Arbore sau Arbure (n. 14 noiembrie 1848, Cernăuți, Imperiul Austriac – d. 2 aprilie 1933, București, România), a fost istoric, scriitor, publicist și gazetar român, militant socialist și anarhist, dar și susținător al Unirii Basarabiei cu România. În perioada interbelică a fost de două ori senator în Parlamentul României, reprezentând inițial Partidul Țărănesc, apoi Partidul Poporului.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Zamfir_Ralli-Arbore#/media/Fișier:Nina_Arbore_-_Portretul_tatălui_meu,_1914-1916.JPG

Zamfir Ralli-Arbore s-a născut la 14 decembrie 1845, la Cernăuți, fiind fiul lui Constantin Z. Ralli-Arbore și al Olgăi (n. Reva). Bunicul său patern, de origine greacă, era căminarul Zamfirache Arbore Ralli.

A urmat Gimnaziul de Băieți Nr. 1 din Chișinău, apoi cursurile Universităților din Moscova și Sankt Petersburg. În timpul studiilor, la vârsta de 17 ani, s-a apropiat de mișcările anarhiste și socialiste din Rusia. A fost arestat și închis în Fortăreața Petropavlovskaia din Petersburg, apoi trimis în exil la Krasnoiarsk. În 1870, sub presiunea autorităților țariste, s-a refugiat în Elveția, unde a colaborat îndeaproape cu celebrul revoluționar Mihail Bakunin, la Zürich și Geneva.

În 1875 a venit temporar în Regatul României, stabilindu-se la Iași, apoi la Ploiești, iar din 1879 definitiv la București. A devenit cetățean român în 1881. A lucrat ca funcționar la Arhivele Statului sub conducerea lui B.P. Hasdeu, a fost director al serviciului statistic al Primăriei București, precum și profesor de limba rusă la Școala Superioară de Război. În timpul războaielor balcanice, în 1912, s-a întâlnit la București cu Lev Troțki.

A avut două fiice: Nina Arbore, pictoriță, și Ecaterina Arbore, medic și militantă socialistă. Zamfir Arbore a murit la 5 aprilie 1933, la București, la vârsta de 84 de ani, fiind înmormântat cu onoruri militare în Cimitirul Sfânta Vineri.

Zamfir Arbore a fost redactor-șef al ziarului rus „Obșcina”, organ al federaliștilor, și a colaborat la publicația franceză „Le Travailliste”, condusă de Élisée Reclus, pentru care a redactat și capitolul despre Rusia din „Géographie Universelle”. A publicat și în presa internațională de orientare bakuninistă.

A fost distins cu Premiul Eliade Rădulescu al Academiei Române și cu Premiul Societății Române de Geografie. A semnat unele lucrări sub pseudonimul Andrei Ivanov.

Pe lângă preocupările sale de istoric, s-a ocupat și de lingvistică – fiind autorul unei gramatici și al unui dicționar român-bulgar – precum și de igienă publică. A predat istorie la Școala de Război din București.

A întreținut relații strânse cu revoluționarii bulgari, în special cu Hristo Botev, al cărui prim biograf a fost. Istoricul Nicolae Iorga l-a considerat „cel mai documentat istoriograf al vieții basarabene”.

În timpul Primului Război Mondial, Zamfir Arbore a susținut intrarea României în război alături de Puterile Centrale, în speranța recuperării Basarabiei. A fost ales senator în 1919 (Partidul Țărănesc) și reales în 1920 (Partidul Poporului).
Ca sociolog, este cunoscut mai ales prin două lucrări de tip monografic:

• Basarabia în secolul al XIX-lea (1899), premiată de Academia Română,
• Dicționarul geografic al Basarabiei (publicat în seria Dicționarele geografice ale provinciilor române în afară de Regat).

În localitatea Dolna, aflată la 55 km vest de Chișinău, se găsește Conacul Zamfirache Ralli, vizitat adesea de Alexandr Pușkin în perioada exilului său basarabean (1820–1823). Aici poetul a descoperit tradițiile locale și s-a împrietenit cu familia Ralli-Arbore. Se spune că în acest loc s-ar fi inspirat pentru personajul Zemfira, din poemul Țiganii. În curtea conacului se pot vedea și astăzi bustul poetului, izvorul Zemfirei și alte locuri legate de memoria pușkiniană.

Operă

Volume publicate în timpul vieții

• Temniță și exil, Râmnicu Sărat, 1894
• Nihiliștii, București, 1895
• În exil, Craiova, 1896
• În temniță, Craiova, 1897
• Basarabia în secolul XIX, Institutul de Arte Grafice Carol Gobl, București, 1898
• În temnițele rusești, București, 1923
• În pușcăria Petro-Pavlovsk, București, 1924

Volume postume

• Opere alese, ediție îngrijită și prefațată de A. Kidel, Chișinău, 1957.