Jurnal FM 
Victor Giuleanu, muzicolog român
#Postat de Carmen Vintu on noiembrie 11, 2025
Victor Giuleanu, (11 noiembrie 1914, Stroiești, județul Vâlcea – 12 ianuarie 2007), a fost un muzicolog, teoretician și profesor universitar, membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România din 1962.
Sursa foto: https://pixabay.com/vectors/music-notes-sheet-music-3327192
Victor Giuleanu s-a născut la 11 noiembrie 1914, în comuna Stroiești, județul Vâlcea. Între anii 1927–1935 a urmat Seminarul Teologic din Râmnicu Vâlcea, iar ulterior s-a înscris la Academia de Muzică și Artă Dramatică din București (actuala Universitate Națională de Muzică), unde a studiat la secția pedagogică în perioada 1935–1941. După absolvire, a fost mobilizat ca ofițer de rezervă și a participat la campaniile din Est și din Vest în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial (1941–1945).
A urmat, de asemenea, cursurile Facultății de Drept din București, obținând licența în 1956, iar în 1976 a primit titlul de doctor în muzicologie la Conservatorul din Cluj, sub coordonarea profesorului Sigismund Toduță. A predat Teoria muzicii și Solfegiu la Conservatorul din București, unde a deținut funcția de rector între anii 1962 și 1973.
Pe plan internațional, Victor Giuleanu s-a afirmat ca membru ales în Consiliul de conducere al Societății Internaționale de Educație Muzicală (ISME) de pe lângă UNESCO, susținând conferințe și comunicări științifice în numeroase centre culturale ale lumii. De asemenea, a fost invitat în juriile unor prestigioase concursuri internaționale. Din 1991 a fost conducător științific pentru doctoratele în muzicologie și a fondat Facultatea de Muzică a Universității „Spiru Haret” din București. Victor Giuleanu s-a stins din viață la 23 decembrie 2006.
Printre contribuțiile sale teoretice remarcabile se numără volumele:
- Ritmul muzical. Teoria ritmului (1968)
- Ritmul muzical. Evoluția ritmului de la începuturi până la J. S. Bach (1969)
- Principii fundamentale în teoria muzicii (1975)
- Melodica bizantină (1981)
- Tratat de teoria muzicii (1986)
- Ritmul în creația muzicală clasică (1990).
Aceste lucrări reprezintă repere esențiale pentru domeniile pe care le-a abordat cu pasiune — teoria muzicii, ritmul muzical și bizantinologia. Stilul său, riguros și totodată accesibil, a făcut ca opera sa să rămână o sursă valoroasă atât pentru specialiști, cât și pentru studenți și iubitorii de muzică.
