Gheorghe (George) Panu, jurist, memorialist, publicist, critic literar, profesor și om politic român

Gheorghe (George) Panu, (n. 9 martie 1848, Iași – d. 6 noiembrie 1910, București), a fost un jurist, memorialist, publicist, critic literar, profesor și om politic.

Gheorghe Panu a fost fiul ofițerului Vasile Panu, aghiotant al domnitorului Alexandru Ioan Cuza. A urmat școala primară și liceul la Iași, apoi s-a înscris la Universitate, unde a studiat literele. În 1872 a devenit membru al societății „Junimea”, iar cu sprijinul lui Titu Maiorescu a obținut o bursă de studii în străinătate. A urmat cursuri de istorie, litere și drept la Paris și Bruxelles, unde și-a susținut doctoratul în drept în anul 1879.

După întoarcerea în țară, a lucrat ca procuror, apoi ca avocat.

Mai multe detalii

Statuia lui Gheorghe Panu în Parcul Cișmigiu, intitulată „Semănătorul de idei” – sculptor Gheorghe Horvath. Monument cod LMI B-III-m-B-20045 Monumentul a fost ridicat în 1912 de ziarul Adevărul prin subscripție publică.^[2]Dezvelirea statuii din anul 1915

ro:User:Miehs – [1]

Bust of George Panu in Cișmigiu Gardens

Detalii despre permisiuni

Această operă a fost eliberată domeniului public de către autorul său, Miehs. Aceasta se aplică în întreaga lume. În anumite țări există posibilitatea ca acest lucru să nu fie legal posibil; în acest caz: Miehs permite oricui să utilizeze această operă în orice scop, fără nicio condiție, atâta timp cât asemenea condiții nu sunt cerute de lege.

• Domeniu publicascunde condițiile
• Fișier:Gheorghe Panu Cismigiu.jpg
• Creată: 9 februarie 2008
• Încărcată: 23 septembrie 2015

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Panu#/media/Fișier:Gheorghe_Panu_Cismigiu.jpg/2

Pe plan politic, a părăsit tabăra conservatorilor junimiști și s-a alăturat Partidului Național Liberal. A fost șef de cabinet al ministrului de interne C. A. Rosetti (1881) și deputat liberal, militând pentru introducerea votului universal. A colaborat cu deputații socialiști și s-a pronunțat ferm împotriva antisemitismului.

Panu a fost fondator și editor al mai multor ziare, printre care: „Lupta” (1884), „Cronica”, „Ziua” (1896) și „Săptămâna” (1891). De asemenea, a publicat articole în reviste importante precum „Convorbiri Literare”, „Epoca”, „Epoca Literară” și „Liberalul”.

A fost un adversar declarat al lui I. C. Brătianu și al regelui Carol I. După publicarea articolului „Omul periculos”, în care îl critica pe rege, a fost condamnat la doi ani de închisoare. Pentru a evita pedeapsa, s-a refugiat în Franța (1887), revenind în țară anul următor, când a fost ales deputat pe listele „Opoziției unite”.

Ca istoric, s-a remarcat prin lucrările:

• Studii asupra atârnării sau neatârnării politice a românilor,
• Portrete și tipuri parlamentare (1893),
• Amintiri de la Junimea din Iași (1908–1910),
• Cercetări asupra stării țăranilor în vremurile trecute (1910).

George Panu a fost recunoscut pentru cultura sa vastă, inteligența ascuțită, originalitatea gândirii și puterea de influență. Deși a aspirat la funcția de ministru, nu a reușit să o obțină, în mare parte din cauza conflictului cu regele Carol I, care a refuzat numirea sa, afirmând:

„Un om care nu s-a supus legilor țării nu poate fi ministru”,
făcând aluzie la fuga lui Panu în Franța.

Bibliografie:
Stan, Stoica (coord.), Dicționar biografic de istorie a României, Editura Meronia, București, 2008.