Sorana Țopa, actriță română și scriitoare

Sorana Țopa (n. 14 februarie 1898, Podu Turcului, jud. Bacău – d. 1 noiembrie 1986, București) a fost o actriță de teatru, poetă și dramaturg român, personalitate marcantă a scenei interbelice și membră a cercurilor literare Sburătorul și Criterion.

Sursa foto: AI

Sursa foto: https://www.facebook.com/photo/?fbid=576783451171391&set=a.453976633452074

Provenind dintr-o familie modestă de țărani, Sorana Țopa a urmat școala primară în comuna natală și apoi cursurile „Externatului de fete” al Școlii profesionale „Neculai Roșca Codreanu” din Bârlad.
În 1912, la doar 14 ani, s-a mutat la București, unde și-a început drumul artistic ca coristă la Grădina Blanduzia.

După intrarea României în Primul Război Mondial, s-a refugiat la Iași, unde a urmat Conservatorul de Artă Dramatică, fiind eleva lui State Dragomir. Tot aici și-a făcut debutul scenic în 1918, pe scena Teatrului Național din Iași.
Talentul și seriozitatea ei i-au adus rapid recunoaștere, iar în 1925 a devenit societară a Teatrului Național din București, alături de mari nume precum George Vraca, Aura Buzescu, George Calboreanu și Sonia Cluceru.

De-a lungul carierei, Sorana Țopa a interpretat un număr impresionant de roluri în opere clasice și moderne, de la Lady Macbeth și Gertrude (Hamlet) la Nastasia sau Carmen Anta.
A fost remarcată pentru forța expresivă, rafinamentul și sensibilitatea cu care a dat viață personajelor sale.

Pe lângă activitatea teatrală, Sorana Țopa s-a afirmat și ca scriitoare. A fost membră a Cenaclului Sburătorul, condus de Eugen Lovinescu, și a grupării Criterion, unde a colaborat cu Mircea Eliade și Emil Cioran.
Sub pseudonimul Nicolae Bucur, a scris mai multe piese de teatru, printre care:

• Călătorie în întuneric (1943), distinsă cu Marele Premiu al Teatrului Național,
• Actorul – scriitor sau dilema dintre două acte,
• Omul ascuns (1947).

În 1930 s-a căsătorit, purtând ulterior numele Sorana Țopa-Tătaru.
S-a pensionat în 1947, după aproape trei decenii dedicate scenei.

Pentru contribuțiile sale remarcabile în domeniul teatrului, a fost distinsă cu:

• Ordinul „Coroana României” în gradul de Cavaler (1932);
• Crucea „Meritul Sanitar”, clasa I (1942) – pentru implicarea în îngrijirea răniților de război;
• Ordinul „Meritul Cultural”, Medalie clasa I (1942) – pentru activitatea teatrală de excepție.