Nicholas Georgescu-Roegen, matematician, statistician, pedagog și economist american de origine română

Nicholas Georgescu-Roegen (născut Nicolae Georgescu, pseudonimul Roegen fiind forma inversată a lui „Ne Geor”) s-a născut la 4 februarie 1906, în Constanța, și a murit la 30 octombrie 1994, la Nashville, Tennessee (SUA). A fost un matematician, statistician, pedagog și economist american de origine română, considerat părintele teoriei bioeconomice — o viziune revoluționară care a unit economia cu legile naturii și ale termodinamicii.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Nicholas_Georgescu-Roegen#/media/Fișier:Logo_of_the_Romanian_Academy.png

Nicolae Georgescu-Roegen a urmat studiile de matematică la Universitatea din București, apoi s-a specializat în statistică la Universitatea Sorbona din Paris, continuând ulterior pregătirea academică în Anglia.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în calitate de secretar general al Comisiei de Mediere a Armistițiului dintre România și Aliații vest-europeni (1944), a avut un rol decisiv în negocierile diplomatice care au facilitat apropierea pozițiilor între părți.

După instaurarea regimului comunist, în 1948, conștient de pericolul politic la care era expus din cauza activității sale diplomatice, a emigrat în Statele Unite ale Americii, împreună cu soția sa.

A fost profesor la Universitatea din București înainte de plecare, iar în SUA a predat la Universitatea Vanderbilt din Nashville, Tennessee. A susținut cursuri și conferințe internaționale, printre altele la Universitatea din Geneva (1974) și Universitatea din Strasbourg (1977–1978).

În 1990 a fost ales membru de onoare al Academiei Române, iar după moartea sa, în 1994, urna cu cenușa lui a fost adusă și depusă la Cimitirul Bellu din București.

Nicolae Georgescu-Roegen este fondatorul teoriei bioeconomice, concepție expusă în lucrarea sa fundamentală „The Entropy Law and the Economic Process” (Legea entropiei și procesul economic), publicată în 1971.

El a fost primul economist care a aplicat principiile termodinamicii și legea entropiei în analiza proceselor economice, argumentând că economia nu poate fi separată de mediul natural care o susține. Astfel, a pus bazele unei viziuni ecologice asupra economiei, în care resursele naturale sunt finite, iar dezvoltarea nelimitată este imposibilă în contextul legilor fizice.

Georgescu-Roegen a arătat că, deși progresul tehnologic și științific este esențial pentru evoluția umană, acesta nu poate rezolva automat problemele de mediu generate de exploatarea irațională a resurselor. Soluția, spunea el, nu ține doar de tehnologie, ci de voința colectivă a omenirii de a trăi în echilibru cu natura.

El a criticat economia clasică liberală pentru caracterul ei mecanicist și a susținut necesitatea unei „descreșteri economice” — un ritm controlat al dezvoltării, care să respecte legea entropiei și limitele naturale ale planetei.

Deși unii critici au considerat abordarea sa prea simplistă pentru că îmbină concepte fizice și sociale, teoria bioeconomică a devenit una dintre bazele economiei ecologice moderne, influențând cercetători precum Herman Daly, Joan Martinez-Alier și Serge Latouche.

Pentru Georgescu-Roegen, scopul final al activității economice nu era acumularea, ci „bucuria de a trăi” — o viață echilibrată între progres și respectul față de natură.

Lucrări principale

• Analytical Economics: Issues and Problems, Harvard University Press, 1966
• The Entropy Law and the Economic Process, Harvard University Press, 1971
• Energy and Economic Myths, Pergamon Press, 1976
• La Décroissance, Lausanne, Éditions Pierre-Marcel Favre, 1979 (reed. Paris, Sang de la Terre, 1995)
• Bioeconomics: A New Look at the Nature of Economic Activity, University of Michigan, 1977.

Lucrări traduse și editate ulterior

• Energia e miti economici, Torino: Bollati Boringhieri, 1998
• Bioeconomia, Torino: Bollati Boringhieri, 2004.

Ideile lui Georgescu-Roegen au inspirat întreaga mișcare de eco-economie și conceptul de dezvoltare durabilă. Numeroși economiști, filosofi și ecologi i-au continuat cercetările, printre care Jacques Grinevald, Kozo Mayumi și John Gowdy.