Frida Papadache, traducătoare română de literatura engleză

Frida Papadache (nume la naștere: Frieda Antonier) s-a născut la 7/20 martie 1905, în Focșani, și a murit la 30 octombrie 1989, la București. A fost una dintre cele mai importante traducătoare române din literatura engleză a secolului XX.

Fiica medicului Leon Antonier și a Charlottei (născută Neiger), Frida Papadache a urmat doar șase clase la o școală evanghelică din Pitești, fără a avea alte studii formale. Cu toate acestea, printr-o autodidactă pasiune pentru literatură, a devenit o figură remarcabilă în domeniul traducerilor literare.

Sursa foto: https://pixabay.com/photos/ink-pen-fountain-pen-writing-tool-1499166

Sursa foto: https://www.referatele.com/referate/romana/Frida-Papadache/index.php

A debutat în 1945 cu recenzii, cronici dramatice și traduceri în revistele Adevărul, Munca și Femeia și Căminul. Tot atunci a publicat prima sa traducere în volum — Vântul prin sălcii de Kenneth Grahame, cu o prefață semnată de Tudor Arghezi.

De-a lungul carierei, Frida Papadache s-a făcut remarcată prin traducerile sale din literatura engleză și americană, aducând pentru prima dată în românește operele unor autori precum James Joyce, Mark Twain, John Steinbeck și Theodore Dreiser. S-a remarcat în special prin versiunile românești ale primelor cărți joyceene — Oamenii din Dublin și Portret al artistului în tinerețe — reușind să redea subtilitățile stilistice și tonul introspectiv al originalului.

A publicat, în revista Secolul 20, un act din drama Exilații de James Joyce, realizând astfel prima încercare serioasă de integrare a operei scriitorului irlandez în cultura română, înaintea lui Mircea Ivănescu. De asemenea, a tradus și din limba germană, iar unele dintre traducerile sale au fost însoțite de comentarii critice și note explicative.

Deși a preferat romanele de mare complexitate artistică, a tradus și literatură pentru copii sau volume de divertisment, dovedind versatilitate și rigoare în egală măsură. Stilul ei se distinge prin claritate, cursivitate și o sensibilitate aparte în alegerea echivalențelor lingvistice.

Opera (selectiv)

• Kenneth Grahame, Vântul prin sălcii, cu prefață de T. Arghezi, București, 1945
• William Z. Foster, Pagini din viața unui muncitor, București, 1951
• Aleksandr Goncearov, Corespondentul nostru (în colaborare cu N. Stoian), București, 1954
• Mark Twain, Aventurile lui Tom Sawyer, București, 1957 (ediții ulterioare: 1959, 1973 etc.)
• Theodore Dreiser, Sora Carrie, București, 1958
• Lewis Carroll, Peripețiile Alisei în Țara Minunilor, București, 1958 (ed. a II-a, 1976)
• R. L. Stevenson, Răpit de pirați, București, 1960
• Theodor Storm, Iezerul albinelor (în colaborare cu Laura Drăgomirescu), București, 1961
• James Joyce, Oamenii din Dublin, București, 1961 și 1966
• R. L. Stevenson, Seniorul din Ballantrae, București, 1967
• James Joyce, Portret al artistului în tinerețe, București, 1969
• John Steinbeck, Șoareci și oameni, București, 1971
• Theodor Storm, Cronica despre Grieshus (în colaborare cu Laura Drăgomirescu), București, 1972
• Ambrose Bierce, Un călător prin cer și alte povestiri, București, 1974
• R. L. Stevenson, Straniul caz al doctorului Jekyll și al lui Mr. Hyde, Cluj, 1974
• Virginia Woolf, Între acte, București, 1978
• Virginia Woolf, Anii, București, 1983

Frida Papadache rămâne una dintre cele mai valoroase traducătoare din literatura română, contribuind esențial la familiarizarea publicului cu marii clasici ai modernismului englez și american.