Emil Băcilă, pictor român, grafician, artist decorator și profesor

Emil Băcilă (28 octombrie 1926, Blaj – 31 mai 1990, Cluj-Napoca) a fost pictor, grafician, artist decorator și profesor la Institutul de Artă „Ion Andreescu” din Cluj-Napoca. Cariera sa artistică se împletește strâns cu evoluția postbelică a acestei instituții de învățământ superior, întemeiată în 1948 și devenită, de-a lungul deceniilor, un veritabil „accelerator” de talente.

Sursa foto: https://pixabay.com/photos/brushes-paint-color-painting-4226688

Sursa foto: http://www.emilbacila.com

Băcilă a făcut parte din prima generație de studenți ai Institutului (1948–1953), parcurgând un traseu profesional remarcabil – de la asistent (1953) la profesor, șef de catedră, decan și, în final, rector al instituției, în anul 1990. Numele său este legat de destinul unei întregi generații de artiști care au consolidat prestigiul Școlii de la Cluj timp de peste o jumătate de secol.

De la primii profesori proveniți din mediul artistic interbelic românesc – Aurel Ciupe, Kos András, Kovács Zoltán, Romul Ladea, Petru Abrudan, Abodi Nagy Béla, Andrássy Zoltán, Bene Jószef, Teodor Harșia, Miklóssy Gábor – până la artiștii formați în perioada socialistă (Theodor Botiș, Ghiorghi Apostu, Paul Sima, Vasile Crișan, Liviu Florean, Erdős Tibor, Veress Pál, Feszt Ladislau, Leonid Elaş, Ana Lupaș, Mircea Spătaru, Deák Ferenc) și la generația afirmată după 1990 (Adrian Ghenie, Mircea Suciu, Victor Man, Marius Bercea, George Savu), influența lui Emil Băcilă și a colegilor săi a rămas profundă.

Noua „Școală de la Cluj” s-a dezvoltat sub inspirația unor modele precum Ana Lupaș, Mircea Spătaru, Corneliu Brudașcu, Nicolae Maniu, Ioan Sbârciu, Ioachim Nica, Cornel Ailincăi, Florin Maxa, Ioan Horvath Bugnariu, Radu Solovăstru, Ioan Rusu, Alexandru Păsat, Raveca Ana Brânzaș și Deák Beke Éva.